Securistul bun

După Revoluția din 1989 Securitatea s-a reinventat, și-a schimbat numele, și-a schimbat vag metodele de operare și a făcut și ceva mișcări de cadre, a adus oameni noi. Majoritatea omenilor noi au legături strânse cu cei vechi.



În timp, în mass-media s-a creat ideea că există securiști buni și securiști răi. Unii sunt de neacceptat pe când alții sunt dezirabili, ba chiar sunt de neînlocuit și trebuie să lucrăm cu ei. Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este Gabriel Oprea care făcea și desfăcea guverne și coaliții. Care era ba ”șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”, ba ”slujea interesul național”. Prin legături strânse cu vechile structuri el a reușit să țină în șah clasa politică ani buni. Prin UNPR vechea Securitate controla, de facto, viața politică românească.

Moartea UNPR a dus însă la apariția altor formațiuni care, cu legături în vechile structuri de securitate comuniste, vor să-și impună oamenii pe prima scenă a politicii dâmbovițene.

Dacian Cioloș – un premier venit de la Bruxelles via Vatra Românească

După tragedia de la Colectiv am avut guvernul tehnocrat Dacian Cioloș. Un tip cu notorietate sub 30%, care ne-a fost prezentat ca salvatorul României. După ce PSD a câștigat alegerile, toată lumea se aștepta ca Cioloș să-și facă partid și să revină. A durat 3 ani ca Cioloș să-și cumpere, nu să-și facă un partid.

La câteva săptămâni după ce Cioloș anunță că a cumparat partidul ”PLUS”, istoricul Marius Oprea publică un material – ”Eminența cenușie din spatele partidului condus de Dacian Cioloș este de fapt o mai veche cunoștință: anchetatorul meu de la Securitate, fostul maior de la Direcția de cercetări penale, Alexandru Iordache. Probabil acesta a ținut ca Dacian Cioloș să nu divulge numele fondatorilor partidului. Cum scria Iordache acum un an și jumătate în revista SRI-ului, ”Intelligence în serviciul tău” despre istoria serviciilor secrete de informații din România, ”discreția și precauția caracterizau întreg sistemul”, iar ”secretul puterii serviciului și liderilor săi a rezidat în discreție”. Care, iată, n-a mai putut fi păstrată și anonimii lui Dacian Cioloș nu au rămas, deci, multă vreme așa” .

După această dezvăluire au apărut niște declarații cel puțin ciudate ale lui Cioloș de tipul: “Având în vedere cât de mulți români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate că există cel puțin o legătură între oricare dintre noi și Securitate”.

După declarațiile lui apar și alte dezvălurii confirmate chiar de fostul prmeier. Este nepotul fostului șef al DGIPI, Virgil Ardelean, iar sora sa lucrează la DGPI Sălaj la secția Documente secrete. Poate acum e mai ușor de înțeles cu un inginer agronom cu școală făcută la Vatra Românească prinde o bursă în Franța și apoi locuri de muncă călduțe pe la Bruxelles.

Pe acest fond, Cioloș decide ca toți cei care se înscriu în partidul său să dea o declarație prin care să spună că nu au legătură cu fosta securitate sau cu serviciile de informații.

Practic, acum toată lumea este convinsă că există relații strânse între fostul premier și o parte din vechea securitate și totuși el are încă susținerea unora care sunt anti-comuniști și se prezintă ca mari luptătorii pentru societatea civilă.

În acest moment sistemul și-a ales un nou ”securist bun”. Adică legăturile sunt evidente, totul se leagă dar totuși Cioloș e ”băiat salon”, nu e ca ceilați securiști și merită să ne conducă.

Autor: Alexandru David