Analize și opinii

Scurtă lecție de istorie suveranistă

La începutul acestui an, am avut onoarea și plăcerea de a-l întâlni, împreună cu doi buni prieteni și camarazi de crez suveranist, pe dl profesor Corvin Lupu. Chiar acasa, la poalele munților Făgăraș – în „bârlogul Lupului”. Am asistat la o remarcabilă și excepțională lecție de suveranism autentic, cu o putenică încărcătură naționalistă, patriotică și creștină. Exact la fel cum, la sfârșitul anilor 90, dl profesor Raul Volcinschi ne învăța la Cluj, pe mine și Ionuț Țene, tainele și ABC-ul suveranismului sau a românismului absolut, cum frumos îl denumea dânsul.

Autenticii suveraniști s-au plămădit în anii `90.

Săptămâna aceasta, am ascultat cu mare plăcere emisiunea dl profesor Corvin Lupu, realizată de dl. Calistrat Atudorei – tot pe teme legate de suveranism și suveranitate. Curajul în abordarea acestui subiect sensibil, bagajul extrem de bogat de informații, precum și concluziile excelent argumentate, mă determină să-l recomand tuturor celor în a căror piept bate o inimă suveranistă. Dar mai bine să dau cuvântul…„amfitrionului” suveranismului românesc…

„Relele mari vin din Occident. Acesta este marele adevăr. Dar noi am luat, doar gazeta de perete, care ne-a fost arătată zeci de ani.

Comuniștii nu au știut să comunice cu poporul român. Nu au comunicat de frica Uniunii Sovietice. Ca urmare, poporul nu a luat informația de care avea nevoie, de la Statul Român. Și atunci ce a făcut ? A pus urechea mai întâi la «Vocea Americii» și apoi la «Europa Liberă» (ambele controlate și dirijate de Securitate și evreimea neo-marxistă). În acel moment poporul român a devenit prizonierul Occidentului. S-a trezit la pasul următor, în care Occidentul ne-a luat aproape toată țara. Ne-au mai lăsat niște pământuri, intreprinderi mici și mijlocii, care sunt lăsate pentru că țin mare parte din bugetul țării. Exclusiv de acolo impozitează și colectează azi ANAF-ul.

Deci acesta a fost drumul. România a pierdut „Războiul Rece”, când poporul român a devenit prizonierul «Europei Libere»? Spre deosebire de noi, polonezii nu au pierdut acest război. Pentru că urechea lor era la Papa de la Roma. Care era polonez. Cu origini vechi românești! Care a sărutat pământul României – singura țară ortodoxă pe care a vizitat-o. Papa Ioan Paul al II-lea a știut să-și ajute poporul într-un mod extraordinar. Astfel, în momentul în care se pregătea transferul de influență sovietică din Europa de Est spre Occident, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut numeroase vizite în Polonia. Unde a adunat și unit toată clasa politică dizidentă, ce urma să preia conducerea țării. Le-a spus așa – măi oameni buni, lumea se va schimba. Sovieticii au fost aici 45 de ani și ne-au mâncat sufletul. Căci acum vor pleca, dar ne rămân fabricile, uzinele, minele, șantierele navale, resursele. Dar vor veni cei din Vest, care vor vrea să pună mâna pe toate acestea, pe care sovieticiii nu le vor lua cu ei, când vor pleca. Nu le dați nimica, pentru că le vor distruge, le vor falimenta voit. Și uite așa, polonezii au știut ce si cum să facă…ce retrocedări. Retrocedări în limita a 30.000 de mărci germane, pe o perioadă de un an. Și primeau banii, dacă semnau că nu mai au nicio pretenție. Apoi toată industria de securitate poloneză, care la noi în țară a dispărut, împreună cu resursele naturale, energia și sistemul bancar – pachetele majoritare de acțiuni sunt absolut toate la statul polonez. Nu cum am făcut noi – am falimentat, am „privatizat”, am distrus, am dat totul la străini și apoi ne-am împrumutat tot la străini, la cele mai mari dobânzi din lume! Dar ei, polonezii nu au avut trădători ca și noi…gen Petre Roman, Isărescu – „stăpanul inelelor”.

Poporul român are nevoie de adevăr ! Pericolul cel mare este ca poporul, aflat în ignoranță, să urmeze pe călăii și asasinii lui. Asasini economici, politici, sociali, etnici…”.

În concluziune – dacă bolșevicii ne-au mâncat sufletul, Occidentul Colectiv ne-a distrus tot…industria, agricultura, învățământul, sistemul medical, cultura…absolut totul. Cum a fost posibil? Prin cozile cozilor de topor, căci, nu-i așa – „îmi place trădarea, dar urăsc pe trădători”. Azi mai mult decât oricând!

Preluare: napocanews.ro

Autor: Cristian Ardeleanu