Cu aceste cuvinte, William Shakespeare, bardul nemuritor, surprinde psihologia bărbaților care, crezându-se confruntați cu o situație din care nu există nicio speranță de rezolvare, întreprind acțiuni care vor duce inevitabil la moartea lor. Deși a avut loc în Mantua, Italia, în secolul al XIV-lea, tragedia lui Shakespeare ar fi putut fi cu ușurință transportată în timp în Franța actuală, unde președintele francez Emmanuel Macron, în rolul unui Romeo modern, după ce a aflat despre dispariția adevăratei sale iubiri, Ucraina, decide să se sinucidă încurajând trimiterea de trupe N.A.T.O în Ucraina pentru a se confrunta militar cu Rusia.

Recent, Macron a avut o întâlnire de criză pentru a discuta despre deteriorarea condițiilor de pe câmpul de luptă din Ucraina, după capturarea de către Rusia a orașului fortăreață Adviivka. La întâlnire au participat înalți reprezentanți ai statelor membre N.A.T.O., inclusiv S.U.A. și Canada. „Nu trebuie să excludem că ar putea exista o nevoie de securitate care ar justifica apoi anumite elemente de desfășurare”, a spus Macron în timpul unei conferințe de presă convocate după întâlnire. „Dar v-am spus foarte clar ce menține Franța ca poziție, este o ambiguitate strategică”. Ceilalți participanți la întâlnire s-au grăbit imediat să anunțe că, din punctul lor de vedere, nu există „ambiguitate strategică”: trimiterea forțelor N.A.T.O. în Ucraina nu era pe masă.

Cancelarul german Olaf Scholz, prezent la negocierile de la Paris, a respins imediat propunerea lui Macron. „Ceea ce s-a convenit de la început între noi și între noi se aplică și în viitor” „este că nu vor exista soldați pe pământul ucrainean trimiși de statele țările europene sau de statele N.A.T.O.” – a spus Scholtz. Declarația sa a fost reluată de alți lideri N.A.T.O., lăsând Franța singură să suporte consecințele „ambiguității strategice” a lui Macron. Chiar dacă N.A.T.O. s-a grăbit să clarifice poziția lui Macron, Rusia a clarificat care ar fi consecințele unei desfășurări grăbite a forțelor N.A.T.O. în Ucraina. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că, în cazul desfășurării N.A.T.O. în Ucraina, „Nu ar trebui să vorbim despre probabilitatea, ci despre inevitabilitatea [a unui război direct cu N.A.T.O.]. Așa evaluăm noi”.

Peskov a menționat că majoritatea țărilor N.A.T.O care participă la conferința de la Paris „mențin o evaluare destul de sumbră a potențialelor pericole ale unei astfel de acțiuni și a pericolului potențial de a fi direct implicate într-un conflict fierbinte, implicându-le pe câmpul de luptă”. El a subliniat, de asemenea, poziția lui Macron cu privire la „necesitatea de a provoca Rusiei o înfrângere strategică”, obiectiv împărtășit de Statele Unite și secretarul general al N.A.T.O.

În discursul său anual în parlamentul rus, rostit la câteva zile după conferința de presă a lui Macron, președintele rus Vladimir Putin a înlăturat orice ambiguitate cu privire la consecințele unei posibile intervenții N.A.T.O. în Ucraina. „Ne amintim de soarta celor care și-au trimis odată contingentele pe teritoriul țării noastre”, a spus Putin, referindu-se la invaziile anterioare ale Rusiei de către Napoleon și Hitler. „Dar de acum înainte, consecințele pentru potențialii intervenționiști vor fi mult mai tragice”. Putin a descris apoi cele mai recente progrese ale Rusiei în domeniul armelor nucleare strategice: o nouă rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, „Burevestnik”, care se află în etapele finale de dezvoltare și desfășurarea rachetelor balistice intercontinentale grele „Sarmat”. și focoase hipersonice „Avangard” care sunt imune la apărarea antirachetă occidentală. Putin a subliniat că două dintre aceste noi arme rusești – „Zircon” și „ Kinzhal” – au fost folosite în luptă în conflictul ucrainean. Liderii N.A.T.O. „trebuie să înțeleagă că avem și arme capabile să lovească ținte pe teritoriul lor. Cu orice vor veni acum, speriind lumea cu amenințarea unui conflict care implică arme nucleare, ar putea însemna sfârșitul civilizației, nu-și dau seama?” a spus Putin.

Cea mai clară dovadă că liderii N.A.T.O. nu realizează consecințele acțiunilor lor vine sub forma unei transcriere a unei conversații, publicată de redactorul șef al RT, Margarita Simonyan, pe pagina sa de rețea de socializare VK, în care patru ofițeri superiori ai armatei germane discută. modul în care intenționează să pună în aplicare instrucțiunile date de ministrul german al apărării, Boris Pistorius, cu privire la livrarea rachetei de croazieră „Taurus” către Ucraina.

După cum arată transcrierea, asigurările cancelarului german Scholz că Germania nu va fi direct implicată în conflictul din Ucraina au fost mai mult decât o minciună. Pe lângă discutarea problemelor logistice legate de transferul acestor arme, ofițerii germani au discutat despre posibila lor angajare, inclusiv despre modul în care ar putea fi folosite pentru a ataca Podul Crimeei care leagă Peninsula Crimeea de sudul Rusiei. „Podul [Crimeea] de la est este greu de lovit, deoarece este o țintă destul de îngustă, dar   «Taurus» o poate face și poate lovi și depozitele de muniție”, a remarcat unul dintre ofițerii germani, provocând răspunsul altcuiva: care a afirmat că „există o părere că «Taurus» se va ocupa de asta (lovind podul din Crimeea), folosind avionul de luptă francez Dassault Rafale”.

Scholz a fost reticent să se alăture Marii Britanii și Franței, care au transferat rachete „Storm Shadow” și, respectiv, „Scalp” cu rază lungă de acțiune, în Ucraina. „Ceea ce se face în ceea ce privește controlul țintei concomitent din partea britanicilor și francezilor nu se poate face în Germania”, a spus Scholz după întâlnirea de la Paris, referindu-se la rolul indirect jucat de Marea Britanie și Franța. permițând piloților ucraineni să lanseze rachetele „Storm Shadow” și „Scalp” dintr-o aeronavă SU-24 modificată.

„Toți cei care s-au ocupat de acest sistem știu asta”, deoarece implică necesitatea unui rol direct al personalului militar german în țintirea și operarea rachetei «Taurus». Soldații germani nu trebuie să fie legați în niciun moment și în niciun loc de țintele lovite de acest sistem (Taurus)”, a spus Scholz, adăugând „nici Germania”. Scholz pare să înțeleagă potențialele consecințe ale implicării Germaniei în țintirea și exploatarea oricăror rachete „Taurus” folosite de Ucraina împotriva Rusiei. „Această clarificare este necesară. Sunt surprins că acest lucru nu-i mișcă pe unii oameni, că nici măcar nu se întreabă dacă – ca să spunem așa -, participarea la război ar putea rezulta din ceea ce facem” a spus Scholz. Există în mod clar un decalaj între cancelarul german și ministrul său al apărării.

În cazul în care ofițerii germani și ministrul lor nu „și-au dat seama” de potențialele consecințe ale acțiunilor lor, armata rusă, la o zi după discursul lui Putin în Parlamentul Rusiei, a efectuat ceea ce a numit „o lansare de antrenament de luptă a unui mobil solid”- Rachetă balistică intercontinentală propulsivă PGRK Yars, echipată cu mai multe focoase. Racheta Yars, lansată de la centrul de testare Plesetsk de la sud de Sankt Petersburg, poate transporta între trei și șase focoase nucleare care pot fi vizate în mod independent. Potrivit Ministerului rus al Apărării, „capetele de antrenament au ajuns în zona desemnată a terenului de antrenament Kura din Peninsula Kamchatka” după ce au parcurs o distanță de aproape 4.200 de mile.

Când eram inspector de arme în 1988-1990, lucrând la Uzina de producție de rachete Votkinsk, am inspectat racheta balistică intercontinentală SS-25 „Topol”, predecesorul rachetei „Yars”, testat recent de Rusia. Când primele trei rachete inspectate au părăsit fabrica, inspectorii americani au decis să le numească după orașele americane care aparent ar putea fi ținta lor: Pittsburgh, Des Moines și Chicago. Puterea de la Washington, D.C. a descurajat rapid această practică, având în vedere sensibilitatea tot mai mare a problemei războiului termonuclear. Trebuie să ne întrebăm dacă soldații ruși responsabili pentru lansarea rachetei „Yars” și-au făcut timp să-și numească focoasele și, dacă au făcut-o, ce orașe ar fi fost alese să le numească. Nu există nicio îndoială că, dacă soldații ruși ar fi cerut sfatul fostului președinte Dmitri Medvedev după ce au primit vești despre conversația interceptată, focoasele ar fi fost probabil numite după orașe germane: München, Berlin, Frankfurt, Hamburg, Nürnberg, Düsseldorf.

„Inamicii veșnici, germanii, au devenit din nou dușmanii noștri jurați”, a arătat Medvedev într-un mesaj pe canalul său Telegram. Germanii ar face bine să se gândească îndelung la acțiunile lor, acțiuni care ar putea precipita un conflict care, după cum a remarcat Putin, „înseamnă potențial sfârșitul civilizației – nu își dau seama de asta?”. Nu-i așa ?

„O, răutate, ești grăbită să intri în gândurile oamenilor disperați!”.

Autor: Scott Ritter, S.U.A

Sursa: art-emis.ro

Notă – Scott Ritter este un fost ofițer de informații al Corpului Marin al Statelor Unite, care a servit în fosta Uniune Sovietică implementând tratate de control al armelor, în Golful Persic în timpul Operațiunii „Furtuna în Deșert” și în Irak pentru a supraveghea dezarmarea armelor de distrugere în masă. Cea mai recentă carte a sa este „Disarmament in the Age of Perestroika”, publicată de „Clarity Press”.