SÂMBĂTA IADULUI: OCHII CÂT CEPELE PE FRANȚA!

În timp ce la noi românii se întreabă ce a vrut, de fapt, opoziția ieri în parlament, cînd se completează guvernul ori cînd vine amnistia, în restul Europei pîrjolul se întinde și riscă să scape de sub control. Consecințele vor apărea mai curînd decît ne imaginăm și nu au cum să nu antreneze și România, într-o formă sau alta.



Marea întrebare e dacă e pregătită clasa noastră politică pentru o situație de criză continentală, în condițiile în care pe noi ne dă peste cap și un mic strat de zăpadă sosită prematur.

Va rezista Macron în funcție sau nu?

O întrebare extrem de actuală și de care depinde soarta Uniunii Europene. Pentru că e de neimaginat ce s-ar putea întîmpla dacă unul dintre cei doi piloni ai uniunii demisionează sub presiunea străzii, mai ales că celălalt pilon, Merkel, e aproape înconvoiat, și el.

Mișcarea ”Vestele galbene” din Franța a obținut o primă victorie, guvernul dînd înapoi în privința unor creșteri de prețuri, numai că scandalul, în loc să se domolească, pare că de abia acum începe cu adevărat.

Abia acum vin marile revendicări, care ar zgudui orice guvern al lumii.
La fel cum încep să apară și lideri ai mișcării.
Benjamin Cauchy, unul dintre ei, explică presei limpede cum stau lucrurile: francezii nu se mulțumesc cu prima lor victorie; vor mai mult, mult mai mult.

Vor o regîndire din temelii a sistemului de taxe, ca să fie făcut mult mai echitabil. Și a celui de pensii.
Vor posibilități mai ample pentru cetățeni de a propune legi.
Dar – mare atenție! – vor taxarea la sînge a multinaționalelor, în condițiile în care se vorbește, în Hexagon, de o evaziune fiscală a acestora de peste 80 de miliarde de euro.

De aici, o problemă maximă pentru Emmanuel Macron, tînărul imberb al politicii ajuns președinte miraculos și cam dubios, după o carieră în slujba marii familii de afaceriști/bancheri Rothschild.
De la bun început Macron a fost acuzat că e omul multinaționalelor, împins în față pentru a avea o marionetă la palatul Elysee.
Ceea ce spuneau acum doi ani doar adversarii ori analiștii, aucm o clamează strada, care cere demisia lui imediată.

Un președinte acuzat că e omul marilor bogătași într-o țară cu mentalități aproape socialiste e o problemă maximă.

Și nu e doar a lui: mișcarea vestelor galbene a început să se diversifice și să se extindă.
Diversificare, pentru că a apărut deja o ”sub-mișcare”, înființată de același Cauchy și denumită ”Lămîile galbene”, care militează pentru aceleași idealuri ca și ”Vestele”, dar cu mai puțină violență.

Ori, o asemenea diversificare nu face decît să crească șansele protestelor de a lua amploare.

Pe de altă parte, vorbim de extindere pentru că mișcare a ajuns deja în Belgia, Olanda, chiar Bulgaria și Irak.
Țara care tremură cel mai tare de teama unui import de revoluție galbenă e, însă, Germania.

Un aspect despre care nu se discută prea mult e cel al componentei etnico-rasiale a protestelor.
Vestele galbene sunt albi, între manifestanți nu se regăsesc negri, arabi, turci ori alte minorități, ceea ce spune multe și atrage atenția asupra potențialului pericol de contagiune pentru state ai căror cetățeni sunt deja exasperați de chestiunea imigrației.

Relatează RFI: ”Republica este în pericol” – iată o frază rostită de preşedintele Senatului, Gérard Larcher, pe postul de radio France Inter, în condiţiile în care unele „veste galbene” cer acum lucruri care vizează sistemul democratic: demisia lui Emmanuel Macron, alegeri anticipate sau desfiinţarea Senatului”.

Și e probabil că Larcher nu exagerează.

Pe 1 decembrie, sîmbătă, în Franța a fost prăpăd, imaginile cu mașini distruse și incendiate și cu lupte de stradă cumplite au șocat mapamondul.

Dar urmează sîmbătă 8 decembrie, iar mobilizarea generală deja s-a dat. A patra sîmbătă consecutivă, actul al patrulea, cum îl numește în presă Cauchy. Fiecare dintre celelalte acte a fost mai violent decît precedentul. Jacqueline Moreau, un alt lider al răsculaților, susține că numărul real al manifestanților ar fi fost de cîteva milioane, pe 1 decembrie, dar oficialitățile l-ar fi ”ajustat” la 287.000.

Oricare ar fi numărul real, sondajele arată că francezii nu agreează violențele, dar susțin protestele în proporție de 84%, în timp ce Macron ar fi ajuns la un procent de doar 8% încredere, ceea ce e mai mult decît catastrofal după un an și jumătate de mandat. Acum două săptămîni încă avea 26%.
Premierul Franței își stabilește pentru marți o întîlnire cu liderii rebelilor, renunță la participarea la un important summit internațional în Polonia pentru asta, apoi întrevederea se anulează.

Spaima s-a instalat la vîrful puterii.

Presa rusă se grăbește să scrie că în proteste și-a băgat coada SUA.

E probabil că rușii spun cee ce francezi nu își permit, deocamdată, și nu e deloc imposibil ca acesta să fie adevărul.

O mișcare stimulată de o parte, să-i zicem, conservatoare a serviciilor secrete franceze, cu sprijinul americanilor. Acei americani care au sperat zadarnic că Macron se va rupe de binomul germano-francez care visează armate ale Europei, imigranți islamici peste tot și alți cai verzi pe pereți.

E de așteptat ca protestele să nu se calmeze pînă cînd Macron nu pleacă din funcție.

Orice ar fi, el tot a pierdut partida: să te înfățișezi drept reformatorul providențial al Europei cînd tu ești huiduit în propria țară e de-a dreptul caraghios.

Poimîine se fac apeluri să iasă cinci milioane de francezi în stradă și se anunță o zi teribilă nu doar pentru Franța, ci pentru întreaga Europă.

O mișcare care să întreacă în violență tot ce a fost pînă acum, urmată de o cădere cu zgomot de la vîrful puterii, că e vorba de guvern ori chiar de șeful statului francez, va zgudui inclusiv România.
Ochii cît cepele pe Franța, așadar!

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: inpolitics.ro