Să nu uităm cine suntem!

România nu este doar un stat– un spațiu geografic și o mână de oameni. România suntem noi, cei de acum, din 2016, dar mai ales România sunt cei care au murit la Tapae, la Călugăreni și la Vaslui, sunt cei de la Padeș, Blaj, Plevna, Mărăști, Mărășești, Oituz și nu în ultimul rând sunt cei de la Timișoara și din Piața Universității.



România înseamnă mai mult decât vor ei să ne lase să credem. Noi în Europa nu am intrat în 2007, noi eram în Europa atunci când Britania era barbară, când neamurile germanice erau considerate barbare și când Rusia era Kieveană. Neamul românesc are aici rădăcini adânci ca și codrii de stejar pe care acum suntem îndemnați să-i înstrăinăm.

Românii au apărat sute de ani creștinătatea. Nu am avut bani de ridicat catedrale gigantice ca la Paris sau Barcelona, noi am arătat că suntem creștini cu crucea-n frunte și sabia-n mână pe câmpul de luptă împotriva năvălitorilor. Tributul nostru a fost mai puțin în aur și mai mult în sânge. Astăzi suntem îndemnați să renunțăm la credința noastră de sute de ani și să îmbrățișăm ateismul sau birocrația ca religie de stat.

Istoria românilor este bătută-n piatră de Decebal, Mircea, Mihai și Ștefan chiar dacă acum ni se spune de cei fără de istorie că liderii poporului român au fost, de fapt, niște aventurieri și niște pierde-vară. Ei uită că noi avem în sânge adevărul istoric, când trecem pe la Tapae simțim greutatea paloșului dac sau la Călugăreni toți călărim alături de Mihai prin mocirlă spre victorie.

Este greu de înțeles poate pentru alții de ce noi  plecăm afară pentru că aici este greu, dar ne întoarcem mereu acasă. De ce nu vindem casa părintească, deși nu mai avem timp să o vizităm iar părinții nu mai sunt demult. De ce înjurăm în românește și la Londra sau New York și de ce mereu vom fi români în suflet chiar dacă suntem la mii de kilometri distanță. Este greu pentru ei să priceapă de ce noi suntem români.

Să nu uităm cine suntem!

Autor: Alexandru David