S.U.A. şi N.A.T.O., cu ipocrizie flagrantă

Minciuni, dezinformări, viclenii consacrate şi un eroism al agresivităţii, iată cîteva articulaţii prin care Washingtonul întreţine un război veros împotriva unor naţiuni: lovituri de stat, sabotaj economic, jaf şi amplasare a unor baze militare în preajma resurselor naturale. Pe 25 martie recent, Congresul American a votat cu majoritate zdrobitoare – 348 contra 48! – înarmarea Ucrainei şi trimiterea de armament letal în zona de conflict, scrie site-ul „DW” în articolul „US White House votes to provide lethal aid to Ukraine”. În ultimii ani, S.U.A. au început să acumuleze pierderi semnificative în războiul informaţional, menţioneaz㠄Reuters” într-un raport. De aceea este imperios necesar ca adevărul să fie cunoscut.

Potrivit raportului respectiv, jurnaliştii din întreaga lume cu mesaje anti-americane, din ce în ce mai mulţi la număr, au stîrnit, la rîndul lor, un „război” internaţional împotriva propagandei mincinoase americane şi îl vor cîştiga, pentru că strategia de comunicaţii internaţionale a S.U.A. se va complace în aceeaşi reţea mocirloasă. Pentru a evita să aibă soarta Iugoslaviei, Afganistanului, Somaliei, Irakului, Libiei, Egiptului, statele lumii nu mai dau crezare înşelătoriilor mediatice, răspîndite de războinicul posesor al Nobelului pentru pace.

Washingtonul merge pe tăciuni aprinşi, vechii aliaţi nu mai percep S.U.A drept  un partener

Acest lucru a stîrnit agitaţie şi teamă pe agenda furtunoasă a lui Hussein Obama, simţind, în acelaşi timp în coastă procesul dedolarizării şi izolării S.U.A. la nivel mondial, proces care a căpătat o amploare fără precedent. Bancherii americani intră, unul cîte unul, în sevraj, Washingtonul merge pe tăciuni aprinşi. State foste aliate ale S.U.A. s-au îndreptat spre Banca A.I.I.B., condusă de China. „The New York Times” face cunoscută declaraţia de aderare la banca chineză A.I.I.B. a unor ţări ca Marie Britanii, India, Singapore, Noua Zeelandă şi a altor puteri economice din Zona Euro:  Franţa, Italia şi Germania, urmînd ca, prin investiţiile în sistemul bancar chinez, aceste state, ghidate de politica investiţională chineză, extrem de eficientă în zona Asiei, să accentueze procesul dedolarizării în avantajul propriilor economii. La rîndul ei, şi Australia negociază cu China pentru a se alătura sistemului bancar asiatic. „

The New York Times” scoate în evidenţă prăpastia deschisă în faţa economiei americane, cauzată de dezlipirea vechilor aliaţi, care nu mai percep S.U.A drept un partener, urmare a intenţiilor necurate ale liderilor americani de a genera haos în Europa şi de a declanşa un război împotriva Rusiei şi intereselor ei în zonă. Trebuie observat cu atenţie că, după atîţia ani de minciună mediatică agresivă (să nu uităm un celebru articol: „10 minciuni mediatice şi zece războaie americane”), propaganda S.U.A. şi-a cam pierdut efectul, contracarată chiar din interior de către jurnalişti americani cu verticalitate. Pentru presa aservită imaginii S.U.A. nu contează adevărul, ci ştirile false menite să discrediteze, să destabilizeze şi să acapareze suveranitatea statelor lumii. Jurnalistul american Alexander Light face lumină (de la numele său, în traducere) în chestiunea Ucrainei, susţinînd pe site-ul personal c㠄S.U.A. şi NATO provoacă deliberat Rusia pentru a declanşa „Al III-lea Război Mondial”. S.U.A. urmăreşte să absoarbă în N.A.T.O. două dintre fostele Republici Sovietice,  investind, potrivit secretarului de stat Victoria Nuland, cinci miliarde dr dolari în această afacere murdară.

Pofta unchiului Sam pentru Ucraina a venit atunci cînd Statele Unite au proiectat şi finanţat în secret lovitura de stat din Ucraina

La Bucureşti, pe lîngă lingourile de aur şi sumele de bani fantastice descoperite în cimitir şi în pereţii casei amărîtului Vâlcov – un biet copil al centurii politice, „conducătorul iubit” (care a început să piardă teren pe feisbuc) şi vipurile politice, care vor bătători unul cîte unul drumul spre D.N.A., se comportă asemenea trădătorilor celebri din istoria noastră, despre care ştim că au fost aserviţi străinilor. S-au plîns şi au periat Stambulul, Viena şi Moscova, iar cei de azi, în naivitatea lor, se cred prieteni ai unchiului Sam şi-i pupă bombeul, punîndu-i la dispoziţie teritoriul şi spaţiul aerian al României. Unchiul Sam face, însă, ceea ce-a făcut dintotdeauna: îi înşeală pe prieteni, îi manipulează, îi jecmăneşte, îi stoarce de ultima picătură de viaţă, apoi le porunceşte să-l aplaude. Cel care îndrăzneşte să nu respecte reţeta e declarat băiat rău, e bombardat, executat sau, după caz, lăsat pe mîna rebelilor specializaţi în linşare şi ucidere. Alexander Light afirmă că Statele Unite şi N.A.T.O. sînt direct responsabile de situaţia tensionată din Ucraina. Pe lîngă sancţiunile financiare impuse, Rusia este provocată militar prin concentrarea de trupe şi tehnică militară, foarte aproape de graniţele sale, riscînd un conflict care ar putea degenera rapid într-o nouă conflagraţie la scară planetară. Ţarul Putin, însă, nu dă curs provocărilor. Pofta unchiului Sam pentru Ucraina a venit atunci cînd Statele Unite au proiectat şi finanţat în secret lovitura de stat din Ucraina (mascată în revoluţie populară sub forma Euro Maidanului, – scenariu arhicunoscut nouă încă de acum 25 de ani) şi au instalat un guvern marionetă, împotriva voinţei poporului ucrainean. După campaniile războinice de succes prin care au  destabilizat cea mai mare parte a Orientului Mijlociu, Elitele din Umbră au pus ochii pe Europa de Est. De ce îşi doresc  destabilizarea Rusiei? Ştim cu toţii că în Rusia funcţionează Gazprom, una dintre cele mai puternice şi mai profitabile companii din lume, care  furnizează 1/3 din gazul necesar Europei, exportînd anual la o valoare estimată de 70 de miliar de dolari.

Tot la fel a procedat neo-nazistul Bush Jr. cu Irakul şi cu Saddam Hussein

Ziarele occidentale, cu precădere cele americane au devenit, în mare parte, maşini de propagandă menite să  aţîţe Rusia şi pe Putin, proliferînd informaţia falsă cum că Rusia ar reprezenta un pericol la adresa Europei de Est, la fel  cum a procedat neo-nazistul Bush Jr. cu Irakul şi cu Saddam Hussein, pentru ca apoi să se demonstreze că nimic nu a fost adevărat în motivaţia de invadare a Irakului. Mai mult decît atît, scrie Alexander Light, „preşedintele marionetă al S.U.A poartă numele Hussein, iar  „N.A.T.O. – armata privată a elitei din umbr㔠– masează ostentativ trupe în jurul Rusiei. În ultima lună, S.U.A şi N.A.T.O. au sporit consistent şi cu o ipocrizie flagrantă trupele, tot mai aproape de Rusia, obligînd la sprijin public unele ţări membre N.A.T.O., vecine Rusiei, sub falsul motiv al situaţie tensionate din Ucraina. După cum demonstrează faptele, S.U.A şi N.A.T.O orchestrează tensiunile prin masarea de trupe şi echipament militar în jurul Rusiei, respectînd punct cu punct des-utilizatul scenariu „steag fals”. S.U.A. şi NATO au mai mult de 1.000 de baze militare dispuse în întreaga lume, cele mai noi încadrînd Rusia şi China. Să ne amintim că aceleaşi ţări membre N.A.T.O. au aruncat, în 1999, asupra Iugoslaviei, 23.000 de bombe şi rachete, pretinzînd separarea Kosovo de Serbia şi Iugoslavia. Tot aceleaşi ţări membre N.A.T.O au invadat Afganistanul în 2001, au bombardat Libia în 2011, iar acum plîng cu lacrimi de crocodil aşa-zisa încălcare a „suveranităţii” Ucrainei de către Rusia.

Încă un conducător în plus pentru noi, din diplomaţia americană

Să ne amintim că aceiaşi militari criminali au invadat şi bombardat statul suveran Irak, acesta fiind împărţit şi lăsat într-o baie de sînge, în timp ce N.A.T.O. ovaţiona şi aplauda actul criminal al bombardării Irakului. În acest moment S.U.A. şi N.A.T.O. atacă Rusia cu propagandă falsă şi cu masarea de trupe şi armament la graniţele Federaţiei Ruse. Agenţia de ştiri „Reuters”, prin vocea lui David Brunnstrom, se întreabă cum a reuşit America performanţa de a pierde vechii aliaţi de pe arena mondială? „Americanii sînt extrem de speriaţi pentru că au pierdut total controlul şi nu se mai pot baza pe nici un aliat”. Domnule jurnalist Brunnstrom, să fim serioşi, S.U.A. se poate baza pe noi şi nu invers! Nu pentru asta le-am dat Kogălniceanu şi Deveselu? Pentru că România a pus la dispoziţia Wasghintonului uscatul, apa, aerul şi fraierul, iată că, după o absenţă de doi ani, în fine, ne binecuvîntează cu un ambasador, în persoana lui Hans G. Klemm. Vedeţi că nu vom mai fi copiii orfani ai Europei ? Vom avea un conducător în plus, unul din diplomaţia selectă americană, dar de etnie germană, un alt emisar al stăpînirii, care se va bucura din plin de concursul clasei politice româneşti. Mă rog, cea încă neanchetată de D.N.A., pînă una-alta!

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Agero-Stuttgart