Prea bine se cunoaşte că, în timpul Marelui Război, de Crăciun, combatanţii ambelor părţi au lăsat armele, au ieşit din tranşee, s-au întâlnit în „No mans land”, şi-au dat mâna, s-au îmbrăţişat şi, măcar în acea noapte creştină au redevenit oameni, s-au bucurau împreună şi au „uitat” pentru o clipă de război, reamintindu-şi că „inamicul” este tot fiinţă umană.
Pe malurile Dâmboviţei, dovadă că politrucilor fără doctrină, fără mamă, fără tată, dar cu raniţele pline de dosare penale (unele „lăzărite” încă din toamna lui 2014) şi parale nemuncite, interesele Ţării le sunt străine, „Ţiganiada” n-a avut parte de nicio clipă de armistiţiu. Pregătirea de artilerie kwiană a continuat mai abitir decât înainte de sărbătorile capătului de an, costul proiectilelor fiind suportat tot de contribuabilul român.
2019 nu a adus nimic bun, marţienii „Opoziţiei” şi ai „Puterii” latră tot la fel unii la alţii, în timp ce Ţara arde-n foc şi rosturile Ei merg precum în fabula neisprăviţilor lui Alecu Donici: „Racul înapoi se da,/ Broasca tot în sus sălta,/ Ştiuca foarte se izbea/ Şi nimic nu isprăvea”. Aflat în declarata campanie agamiţo-dandanachistă pentru un nou contract de închiriere la Cotroceni şi Vila Lac 3, Faraonului de la „Răcnetul Cotrocenilor” i-au mai crescut coarnele, zâmbetul tâmp i s-a lărgit, atacul la limba română se derulează cu încăpăţânare după instrucţiunile primite, cu alte bâte dă în baltă mai cu sârg decât în anul precedent, deşi stropii noroioşi i-au transformat costumul în şevalet de „artă” dadaistă.
Complexul de superioritate al unor „marţieni” occidentali care se fac că uită mega-matrapazlâcurile şi abuzurilor din ţările lor – deloc mai prejos decât cele din România – nu şi-a diminuat doza de infatuare, că de bun simţ… „de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!”. Şeful grupului A.L.D.E. din Parlamentul European, Guy Verhofstadt, s-a adresat la Strasbourg prim-ministrului României, ameninţând direct România cu aplicarea procedurilor sistemului Dublin, pe baza Articolului 7 din Tratat, ca şi în cazul Poloniei şi Ungariei: „Ţara dumneavoastră preia preşedinţia într-o perioadă critică în care sunt făcute propuneri legislative vitale […] („ilustrul” înţelept nu precizează în favoare cui – n.n.). Sper că în timpul preşedinţiei dumneavoastre nu va exista un al treilea caz împotriva guvernului dumneavoastră. Şi trebuie să vă spun: nu sunteţi departe de asta […] pentru că ignoraţi în continuare recomandările Comisiei de la Veneţia […] Vă doresc să fiţi prim-ministrul real al ţării dumneavoastre, să curăţaţi mizeria făcută în trecut […] să faceţi asta fără a face un compromis cu forţele corupte din prezent”[1].
După cum bine se cunoaşte, adevărul spus pe jumătate este o imensă minciună pe care Occidentul o cultivă dintotdeauna în favoarea sa, motiv în plus pentru a da dreptate regulii universale a diplomaţiei internaţionale: între ţări nu există prietenii, doar interese! Dacă prin anii ’40, Constantin Tănase a lansat cupletul „De la Nistru pân-la Don,/ Davai ceas! Davai palton!…”, în fatidicul ’89, Bush şi Gorbi la un loc/ Au dat României foc/ Ne-au lăsat fără moşie!/ Haraşo tovărăşie! Se pare că domnul Guy Verhofstadt n-a auzit de escrocheriile occidentale comise în România de: E.A.D.S., Microsoft, Bechtel, Gabriel Resources…& Co, astfel încât, în concepţia oratorului, corupătorii occidentali nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Cu tot tărăboiul pro şi contra Brexitului, prăbuşirea Imperiului celor 12 stele este previzibilă, iar singura mutare decisivă a României pe tabla europeană de şah este ROexitul. Cât încă nu suntem deposedaţi de toate bogăţiile solului şi subsolului precum a procedat – cu voia autorităţilor autohtone -, „Holzindustrie Schweighofer”.
Pe fondul frământărilor interne şi globaliste, întrebat într-o conferinţă de presă dacă își mai dorește un mandat de guvernator, matusalemicul C.F.R.-ist[2], cel mai longeviv guvernator de Bancă Centrală din lume, B.N.R.-istul Mugur Isărescu a bătut şaua să priceapă Parlamentul României: „Într-adevăr, Parlamentul va hotărî!”. Nu-i de mirare că unul dintre parlamentari, sătul de monopolul lui Mugurel a ripostat: „Haideți să nu trăim acest mit al indispensabilității față de cineva. Cimitirul e plin de oameni de neînlocuit. Mugur Isărescu a depășit cu cinci ani vârsta de pensionare. Puțină tinerețe și mai multă viziune nu ar strica nici la B.N.R.”[2].
Domnule guvernator (încă), având în vedere faptul că gaura covrigului dumnevoastră s-a micşorat vizibil, presupun că veţi beneficia de o pensie ce vă va asigura un „trai decent”, aşa că, subscriu observaţiei parlamentarului şi vă urez drum bun şi viaţă cât vă va da Cel de Sus, până la Judecata de apoi!
Grafica – I.M.
————————————–
[2] Nu este vorba de Căile Ferate Române, ci de Council on Forign Relations Comisia Trilaterală. – vezi https://www.dcnews.ro/isarescu-out-un-deputat-a-rabufnit-ajunge_632517.html
Autor: Ion Măldărescu
Sursa: Revista Art-Emis
Adauga comentariu