ROŞIA MONTANĂ: Lobby sau consultare publică?

Scrisoare comună a unor prestigioase foruri ştiinţifice

Scrisoarea comună a ICOMOS România, Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Arhitecților din România, Asociația ARA și Fundația ProPatrimonio cu privire la consultarea publică inițiată de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice pe tema proiectului minier al Roșia Montană Gold Corporation.

Stimate domnule prim-ministru Victor Ponta, Stimată doamnă ministru Rovana Plumb, Stimate domnule ministru Daniel Barbu,

În contextul lansării procedurii de consultare a pubicului „în vederea maximizării beneficiilor de mediu aduse de Proiectul RoșiaMontană” și în urma declarațiilor recente formulate la nivel guvernamental privind iminenta emitere a acordului de mediu pentru proiectul minier al companiei Roșia Montană Gold Corporation,

Organizațiile semnatare ale prezentei, ICOMOS România, Ordinul Arhitecţilor din România, Uniunea Arhitecţilor din România, Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie” și Fundaţia ProPatrimonio îşi exprimă opoziţia faţă de emiterea Acordului de Mediu pentru Proiectul Minier S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A., atrăgând atenția autorităților naționale asupra consecințelor devastatoare și ireversibile pe care acest acord le va avea asupra comunității, mediului înconjurător şi a patrimoniului cultural naţional.

Scopul anunţat al consultării lansate de MMSC indică o decizie deja luată care ar conduce la abuzuri asupra dreptului de proprietate, la îngrădirea posibilității de dezvoltare armonioasă și durabilă a comunității, la distrugerea mediului natural și a patrimoniului cultural. Caracterul manipulator al documentului propus spre consultare de MMSC transpare încă din titlu: „Notă pentru consultarea publicului în vederea maximizării beneficiilor de mediu aduse de Proiectul Roșia Montană”, care afirmă existența unor aspecte pozitive, dar ignoră efectele dezastruoase ale proiectului pentru mediul natural și cultural. În conținutul documentului nu sunt prezentate soluții ale autorităților pentru problemele ridicate de proiectul minier, ci sunt transcrise fidel pseudo-măsuri propuse de operatorul minier, cuprinse ca atare în documentația aflată în analiză la MMSC și asumate fără discernământ de autoritatea de mediu.
Capitolul referitor la patrimoniul cultural și cel referitor la peisaj cuprind măsuri distructive, contrare scopurilor protejării patrimoniului cultural – precum realizarea unor replici în schimbul distrugerii monumentului original – și ȋmping până la ridicol intenţia de a masca impardonabila distrugere a patrimoniului minier istoric prin manifestarea unui interes pentru calitatea integrării în peisaj a culorii unor clădiri miniere care ar urma să fie construite. Măsurile propuse de operatorul minier și transcrise de minister au ca premisă, fără excepţie, amplasarea obiectivelor miniere – cariere deschise, drumuri, halde – direct peste monumente istorice clasate, protejate prin legea statului român. Acest gen de acţiuni echivalează cu jefuirea ţării prin distrugerea patrimoniului cultural național.
Ca atare, inițiativa MMSC, se dovedește a fi numai aparent benefică, fiind ȋn realitate o încercare de deghizare a intențiilor autorităților statului de a trece sub tăcere efectele distructive majore ale proiectului minier și de a-l gira, în pofida legii.

În încheiere,
Ca urmare a situaţiei grave în care se află patrimoniul natural și cultural de valoare naţională şi universală al Roşiei Montane, ameninţat de distrugere totală,
şi
Având în vedere atribuţiile legale privind protejarea mediului, cele privind protejarea patrimoniului cultural, şi respectiv atribuţiile în conducerea politicii guvernului în concordanţă cu valorile europene, în numele organizațiilor pe care le reprezentăm

Vă solicităm:

1. Protejarea sitului în acord cu legislaţia specifică naţională. Legea nu funcţionează în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră deschisă ar fi fost demult abandonat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat, datorită calităţilor sale, de o punere în valoare corespunzătoare.
2. Promovarea Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial. În acest scop este necesară depunerea de urgenţă la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO a nominalizării Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României în vederea includerii în Lista Patrimoniului Mondial.
3. Declanşarea unui program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei Montane. Cu cât este amânată mai mult implementarea unui astfel de program, cu atât va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, resursă neregenerabilă. Prioritară în acest sens se impune a fi colaborarea cu Europa Nostra, care a nominalizat recent Roșia Montană între cele mai periclitate situri din Europa și a înscris-o în programul de salvare “7 Most Endangered”, derulat în asociere cu Banca Europeană de Investiții și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.
4. Redefinirea politicilor locale şi regionale – în prezent deturnate în interesul exclusiv al operatorului minier – şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării sustenabile, pornind de la o viziune bazată pe resursele naturale şi culturale excepţionale ale sitului RoşiaMontană.

Vă prezentăm în anexă doar o selecție a motivelor pentru respingerea acordului de mediu pentru proiectul minier al Roșia Montană Gold Corporation, prezentate în repetate rânduri autorităților statului, fără rezultat.

Sergiu Nistor,
Preşedinte al ICOMOS România

Şerban Ţigănaş,
Preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România

Viorica Curea,
Preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România

Monica Mărgineanu Cârstoiu,
Preşedinte al Asociaţiei Arhitectură. Restaurare. Arheologie

Şerban Cantacuzino,
Preşedinte al Fundaţiei ProPatrimonio

ANEXĂ

Expunere succintă de motive structurată pe următoarele paliere:

– Aplicarea proiectului va genera consecinţe grave asupra patrimoniului cultural
– Cadrul legal naţional susţine păstrarea valorilor culturale ale Roşiei Montane
– Proiectul RMGC contravine legislației româneşti şi europene
– Patrimoniul cultural trebuie înţeles ca resursă pentru dezvoltare
– Aplicarea proiectului va genera grave consecinţe asupra patrimoniului natural
– Aplicarea proiectului va genera grave consecinţe la nivel socio-economic

Aplicarea proiectului va genera consecinţe grave asupra patrimoniului cultural
La Roşia Montană se află unul dintre cele mai importante locuri istorice ale României, care păstrează vestigii excepţionale, urme concret atestate ştiinţific ale trecerii prin istorie din Antichitate şi până în zilele noastre ale înaintaşilor noştri. Punerea în aplicare, la Roşia Montană, a proiectului minier sus-amintit implică distrugerea ireversibilă a acestor vestigii excepţionale, şi prin urmare distrugerea ireversibilă a patrimoniului cultural – arhitectural şi arheologic – din această zonă, fără a mai vorbi de mutilarea definitivă a patrimoniului natural.
Patrimoniul cultural de la Roşia Montană este alcătuit din vestigiile celui mai complex şi extins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe întinsul întregului Imperiu Roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană, medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. XX); târgul minier, reflex al epocii preindustriale. Nu în ultimul rând, patrimoniul cultural al Roșiei Montane poartă o semnificaţie deosebită dobândită în cultura universală, graţie vestitelor tăbliţe cerate romane descoperite aici.
Implementarea proiectului înseamnă pierderea unui sit cu potenţial de a fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial. ICOMOS, reafirmându-și disponibilitatea de asistență de specialitate la întâlnirea de la Paris din 2011, şi-a reiterat aprecierea la adresa sitului, îngrijorarea privind operaţiunea minieră proiectată, care îl ameninţă cu distrugerea, şi a cerut intervenţia urgentă a autorităţilor naţionale pentru a-i asigura protecţia. În anul 2011, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a propus includerea sitului Roşia Montană între propunerile României pentru Lista UNESCO.
În condițiile procesului de candidatură la Comitetul Patrimoniului Mondial (noiembrie 2013), o abordare atât de îndepărtată de valorile Convenției de la Paris din 16 Noiembrie 1972 – cum este abandonarea patrimoniului cultural al Roșiei Montane – poate anula eforturile diplomatice și de angajament politic în favoarea prezenței Romaniei în cel mai înalt for patrimonial, deopotrivă cultural și natural al umanității.

Cadrul legal naţional susţine păstrarea valorilor culturale ale Roşiei Montane
Valoarea patrimoniului de la Roşia Montană este consfinţită şi instituită juridic, în baza Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, prin clasarea componentei arheologice ca monument istoric, categoria „sit”, grupa valorică A – „de valoare naţională şi universală”. Acestui monument de tip teritorial i se adaugă monumente istorice arheologice şi arhitecturale, clasate individual (o zonă arheologică, şi 42 de case şi biserici) sau în ansamblu (centrul istoric).
Din statutul de monument istoric decurge interdicţia distrugerii componentelor respective (Legea 422/2001, art. 10, alin. 4, art. 11, alin. 2) şi obligaţia protejării lor. Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice (art. 7, alin.1).
În baza Legii nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a III-a – Zone protejate, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este declarat de interes naţional şi de valoare naţională excepţională (art. 5, alin. 1 şi Anexa III), fiind încadrat în categoriile „ansambluri urbane” (centrul istoric), „arhitectură industrială” (galeriile romane ale exploatărilor miniere aurifere) şi „monumente de arhitectură populară” (case, secolele al XVIII-lea, al XIX-lea). Întreaga comună Roşia Montană este declarată „unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional”. Elementelor de patrimoniu construit li se adaugă cele două formaţiuni geologice rare, ce fac parte din categoria „rezervaţii şi monumente ale naturii”: Piatra Despicată şi Piatra Corbului.
Legea stabileşte în cazul acestor valori utilitatea publică şi interesul naţional al lucrărilor de salvare, de protejare şi de punere în valoare (art. 3). De asemenea, stabileşte scopul instituirii zonelor protejate implicate de existenţa valorilor menţionate, şi anume atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu (art. 12). Se stabileşte şi obligativitatea prevederilor de protejare pentru autorităţile administraţiei publice, care trebuie să le integreze în documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului (art. 7).

Proiectul RMGC contravine legislatiei româneşti şi europene
Menţinerea pe agenda de lucru şi susţinerea proiectului RMGC de către administraţia centrală contravine prevederilor legislaţiei interne şi principiilor incluse în documente internaționale şi continentale la care România a aderat, principiilor dezvoltării durabile, are efecte negative semnificative asupra comunităţii locale şi a patrimoniului natural şi cultural.
Proiectul de exploatare prevede amplasarea de cariere şi alte obiective industriale peste monumente istorice clasate şi peste zonele lor de protecţie. Aceasta echivalează cu distrugerea, parţială sau totală, a moştenirii culturale, acţiune interzisă prin Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, art. 10, alin. 4: “Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă.”
Nu sunt respectate prevederile OUG 195 / 2005, actualizată, privind protecţia mediului care prevede (art. 70): „Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii: […] e) să respecte regimul de protecţie specială […] a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora.”
De asemenea este încălcată şi Legea Minelor, nr. 85/2003, care prevede la art. 11, alin.1: „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale […], precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.”
Convenţiile internaţionale privitoare la patrimoniul cultural şi natural – Convenţia privind protejarea patrimoniului arhitectural al Europei (Consiliul Europei, Granada, 1985, ratificată prin L. nr. 157/1997), Convenţia europeană pentru protejarea patrimoniului arheologic (Consiliul Europei, La Valetta, 1992, ratificată prin L. nr. 150/1997), Convenţia europeană a peisajului (Consiliul Europei, Florenţa, 2000, ratificată prin L. nr. 451/2002), Convenţia patrimoniului mondial (UNESCO, Paris, 1972, adoptată de România prin Decretul nr. 187/1990) – stabilesc responsabilitatea Statului în faţa comunităţii internaţionale pentru protejare patrimoniului cultural.

Patrimoniul cultural trebuie înţeles ca resursă pentru dezvoltare
După Adunarea ONU de la Johannesburg privind dezvoltarea sustenabilă (2002) din ce în ce mai multe documente internaţionale privesc cultura ca al patrulea pilon al dezvoltării sustenabile, alături de economie, societate şi mediu.
Declaraţia de la Paris referitoare la patrimoniu ca motor pentru dezvoltare (Paris Declaration on Heritage as a Driver of Development, ICOMOS, 2011) reafirmă, în consecinţa numeroaselor manifestări şi luări de poziţie anterioare ale diverselor organizaţii internaţionale din domeniu, rolul patrimoniului cultural ca resursă şi stimul pentru dezvoltarea durabilă.
Documentele internaţionale mai arată că orice atingere ireversibilă adusă patrimoniului cultural este incompatibilă cu ideea unei dezvoltări durabile.
Nu trebuie uitat și faptul că lansarea proiectului minier încalcă prevederile Art. 2 lit b a HG. Nr. 90-2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificarile și completările ulterioare, care prevede ca misiune a Ministerului Culturii „respectarea și promovarea libertăților și drepturilor fundamentale, consacarate de Constituția României, (…) în ce privește:
(…) b) accesul liber, neîngrădit și egal la cultură, inclusiv la patrimoniul cultural pentru generația prezentă, protejarea și conservarea valorilor culturale ale națiunii pentru uzul generațiilor viitoare.”

Aplicarea proiectului va genera grave consecinţe asupra patrimoniului natural
Exploatarea la suprafaţă, în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a reziduurilor în spatele unui baraj de 180 metri înălţime, închizând valea Cornei, ar produce o mutilare gravă a peisajului. Contextul monumentelor naturale Piatra Corbului şi Piatra Despicată va fi iremediabil alterat.
Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de biologii John Akeroyd şi Andrew Jones (Rosia Montana: a case for protection rather than destruction, 2006) a ilustrat specii endemice în raport cu caracteristicile deosebite ale solului de la Roşia Montană, numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorii au atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive.

Aplicarea proiectului va genera grave consecinţe la nivel socio-economic
Proiectul minier promite locuri de muncă pe termen scurt. Roşia Montană are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile. Distrugerea comunităţii Roşia Montană – veche de peste 2000 ani – prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri civile (inclusiv monumente istorice) și biserici, mutarea unor cimitire sunt acțiuni inacceptabile.
Proiectul presupune reamplasarea populaţiei din zona propusă pentru exploatare, în condițiile în care o parte a familiilor vizate refuză să-şi vândă proprietăţile. Aplicarea acestui proiect riscă să antreneze Statul Român în situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (CEDO) cu consecinţe greu de evaluat în prezent.

sursa: cotidianul.ro