Romania si utopia comunitara

Marasmul politic, economic, social si, deloc in ultimul rand, moral in care se zbate societatea romaneasca la acest sfarsit de secol si de mileniu nu se datoreaza numai nevred­niciei sau neputintelor noastre structurale, ci si conjunctu­rilor sau, altcum spus, vremurilor sub care am fost si sub ca­re continuam sa fim, dupa cum incercarile de iesire din aceasta situatie, si mai cu seama, “ajutorul” care ni se ofera in acest scop, nu servesc in primul rand interesele noastre, ci pe ale altora. Veacuri la rand am fost fie de-a dreptul sub­jugati, fie numai “protejati” si “monitorizati”, in virtutea dreptului celui mai puternic, de altii, interesele acestora pre­valand constant asupra intereselor noastre.

Abia scapati din chinga celor trei mari imperii (otoman, austro-ungar si tarist) care si-au disputat timp de secole, pe deasupra capetelor noastre, suprematia in acest colt de lume ca, dupa un scurt moment de respiro (perioada interbelica), am intrat, impinsi cu buna stiinta de cei interesati, sub tavalugul internationalismului comunist care ne-a scos de pe fagasul normal al devenirii noastre istorice si ne-a impins in fundatura unei utopii totalitare din care am iesit desfigurati sufleteste, cu clasa politica si societatea civila decimate, sa­raci lipiti pamantului.

Si iata-ne acum pusi in situatia de a ne schimba stapa­nul. Am iesit de sub teroarea “utopiei comuniste” si am in­trat, sau suntem pe cale de a intra, sub “umbrela protectoa­re” a unei alte teribile utopii, “utopia comunitara”. Caci ce altceva este proiectul “Noii Europe ” daca nu o utopie, adica o constructie abstracta, o fictiune, un tipar in care sa fie in­troduse, cu forta, viata si destinele indivizilor si ale popoa­relor, pentru ca aceasta “Noua Europa” sa devina UNA si sa asculte de un singur comandament?

Sunt infierate si vestejite in ultimul timp, si pe buna dreptate, diferitele totalitarisme care au bantuit si insangerat istoria acestui zbucimat secol XX, dar nu se pomeneste nimic despre “totalitarismul comunitar”, care-i de fapt continuarea, cu mijloace mai blande si mai insidioase, a totalitarismului comunist. Cineva facea observatia extrem de inte­resanta ca

“cele doua toalitarisme — comunismul si comunitarismul — sunt strans legate intre ele. Comunismul a pregatit comunitarismul si nu a murit degeaba, ci a lasat Occiden­tului, din care a si pornit, mostenirea sa”.

Si, intr-adevar, asa este, caci in proiectul “Noii Europe ” comunitare, in care se gasesc variante ale mai multor ideologii totalitare, socia­lismul internationalist ocupa un loc important. Artizanii acestui proiect s-au inspirat parca din Lenin atunci cand si-au construit utopia. Caci iata ce spune “marele invatator al po­poarelor”, fauritorul primului stat socialist din lume:

“Ţelul socialismului este de a elimina impartirea omenirii in state mici si de a micsora izolarea natiunilor, si aceasta nu numai de a le lega mai strans unele de altele, ci si pentru a le amesteca”.

Este exact telul internationalismului comunitar care urmareste distrugerea Europei natiunilor, a universuri­lor spirituale specifice si inlocuirea acestora cu o Europa uniforma, abstracta, cu omul ei nou, “europeanul abstract” care va fi un om fara nationalitate si fara istorie, adica exact omul fara memorie si fara radacini prefigurat de comunism.

Dupa ce comunismul a facut partea urata a trebii, lichi­dand, prin metode de o barbarie indescriptibila, elitele poli­tice, intelectuale si morale, demoland valorile crestine tradi­tionale ale acestei parti de lume peste care deliberat a fost lasat sa se instapaneasca, Occidentul, care intre timp, prin metode mult mai subtile, a fost si el indoctrinat, fara sa traiasca insa “teroarea istoriei”, vine ca “salvator” si, in numele progresului si al umanitarismului, continua de fapt opera de uniformizarepreconizata de Lenin. Ca este asa o dovedeste faptul ca, dupa prabusirea comunismului care si-a indeplinit cu prisosinta misiunea pentru care a fost creat, nici o voce autorizata din Occidentul comunitar nu s-a ridi­cat impotriva monstruoaselor crime si atrocitati savarsite de acesta. Au fost culpabilizate niscaiva personalitati (Stalin, Ceausescu etc.) si dezavuate cateva institutii (Securitatea si politiile politice in genere etc), insa de un proces al siste­mului nici vorba! De altfel, Occidentul, care astazi face mare caz de apararea Drepturilor Omului si intervine cu prompti­tudine, de cele mai multe ori in favoarea elementelor decla­sate si dizolvante a valorilor traditionale (homosexuali, secte de tot felul etc), nu a facut nimic, sau aproape nimic, pentru a impune respectarea acelorasi drepturi in spatiul pe care, cu buna stiinta, il abandonase comunismului, atunci cand elitele acestor popoare erau decimate si regimul aplicat prizonie­rilor de constiinta din acest spatiu era cel putin tot atat de barbar si de inuman ca si cel aplicat detinutilor din fostele lagare naziste.

De asemenea, din punct de vedere economic, proiectul comunitar urmareste crearea unui model economic unic, ri­guros planificat, comparabil cu modelul economiei planifi­cate comuniste, cu singura deosebire ca, centrul de planifi­care nemaifiind Moscova, ci Strasbourgul, nu vom mai fi supravegheati de “consilieri” sovietici, ci monitorizati de “experti” comunitari.

Din aceste motive, Europa comunitara, care este cel pu­tin tot atat de interesata sa ne integreze pe cat suntem si noi de interesati sa fim integrati, pregateste cu minutiozitate si fara menajamente terenul in acest scop. Desigur, pana la urma vom intra in aceasta “Noua Europa”, dar nu vom intra cu potentialul nostru economic valorificat si, mai ales, nu vom intra cu zestrea spirituala de care dispunem si de care ea nu are nevoie. Din aceste motive, partizanii “Noii Eu­rope ” nu numai ca tolereaza, dar si intretin, cu abilitate, toa­te disfunctionalitatile interne ale asa-zisei perioade de tran­zitie, pentru ca perdeaua de fum creata de acestea sa camu­fleze actiunele externe de demolare a structurilor economice romanesti si sa creeze altele, dupa interesele comunitare.

Pentru a ilustra aceasta stare de lucruri, sa luam doar un singur exemplu. Situatia dezastruoasa in care se afla agricul­tura romaneasca nu se datoreaza doar disfunctiilor create de trecerea de la un sistem la altul si nostalgiilor colectiviste ale structurilor neocomuniste, ci si intereselor celor pe care valorificarea potentialului agricol romanesc i-ar stanjeni. Caci, ce ar insemna pentru Europa comunitara intrarea in randu­rile ei a unei Romanii cu o agricultura performanta si com­petitiva? I-ar crea, fara indoiala, probleme. Pe langa multele pe care le are deja din acest punct de vedere.

Iata, deci, de ce, cel putin in perioada de pregatire a in­tegrarii, Romania si, in general, toate tarile est-europene ca­re aspira la integrare vor servi ca piete de desfacere,printre altele, si pentru produsele agroalimentare ale comunitatii. Ca lucrurile stau asa o demonstreaza faptul ca piata romaneasca a si fost invadata de astfel de produse, cele similare roma­nesti disparand cu desavarsire. Situatia este aceeasi si in ce­lelalte sectoare economice. Exemplele abunda; noi insa ne oprim aici, dar nu inainte de a face amara constatate ca, pa­na sa ne planifice bunastarea, internationalismul comunitar ne planifica saracia. Lucie.

sursa: (Puncte cardinale, noiembrie 1997, p. 6) // razbointrucuvant.ro