România la un an de acord cu FMI: amânări şi datorii

Cu toate că ne-a pus în conturi bani ieftini în perioadă de criză, Fondul nu a reuşit să limiteze cheltuielile statului şi nici să determine guvernul să gândească strategii pe termen lung.



O ţară la fel de dezorganizată, cu reforme asumate, dar neîndeplinite, şi cu o datorie mai grea în spate. Aşa arată România la un an de la intrarea în vigoare a acordului de împrumut cu Fondul Monetar Internaţional. Acum aproape un an, pe 4 mai 2009, consiliul executiv al FMI aproba acordul stand-by de împrumut încheiat cu România.

Potrivit documentului, ţara noastră urma să primească, timp de doi ani, 12,95 miliarde de euro, din totalul creditului de la instituţiile financiare internaţionale în valoare de 19,95 miliarde de euro. Prima tranşă din bani, de aproximativ 5 miliarde de euro, a intrat anul trecut, chiar în primele zile ale lunii mai.

A doua tranşă, de 1,85 miliarde de euro, a fost virată în septembrie. Din acei bani, la fel ca şi din cele două tranşe care au urmat, jumătate au intrat în rezerva BNR, iar restul la bugetul de stat.

Tranşele a treia şi a patra, în sumă totală de circa 2,4 miliarde de euro, au ajuns în România abia la sfârşitul lunii februarie. A treia tranşă era programată pentru finele anului trecut, dar lipsa unui guvern în ultimele trei luni din 2009 a făcut ca acordul să se clatine.

Sperietoarea a trecut

Acestea sunt faptele. În spatele lor se ascund laolaltă atât negocieri dure, cât şi îngăduinţe greu de explicat chiar şi pentru un Fond cu o nouă imagine. Ţinte draconice de deficit bugetar, de inflaţie, de reducere a datoriilor statului către firme, dar şi termene dure pentru adoptarea unor legi – constatăm că toate acestea nu au fost decât o sperietoare.

Principalele criterii prevăzute în acordul încheiat iniţial, pentru care autorităţile române au bătut palma cu FMI în martie 2009, nu au fost îndeplinite. Mai mult, în vizitele sale ulterioare, delegaţia FMI a mai îndulcit din condiţii şi a amânat termene. Din acest motiv, s-a ajuns ca disponibilizările din sectorul bugetar să nu fie decise nici până astăzi, iar deficitul bugetar din 2009 să depăşească ţinta convenită.

Ajustări amânate

Analistul Ilie Şerbănescu crede că prin acest acord de împrumut „nu s-a făcut decât o amânare a ajustărilor necesare în sistemul public. Şi dacă aceste ajustări tot trebuie făcute, chiar potrivit acordului, ele vor fi şi mai dureroase, deoarece la costul lor se adaugă şi cel al rambursării împrumutului”.

La rândul său, analistul financiar Bogdan Baltazar consideră că acest împrumut „a fost singurul factor serios care ne-a ajutat să nu ne cufundăm foarte adânc în criză”. FMI ne-a dat fonduri, pe care însă le-am folosit prost, „pentru plata personalului bugetar excedentar şi bugetofag”, spune el. Baltazar îşi explică bunăvoinţa oficialilor FMI prin faptul că acestora „nu le convenea ca unul dintre pacienţii cei mai respectabili, cum este România, să clacheze”.

Asta în condiţiile în care, după circa şapte ani de stat în umbră, FMI a căpătat puteri de control şi monitorizare în mai multe ţări, inclusiv în state membre UE. El crede că un nou acord cu FMI este bine-venit, dar statul să se împrumute de pe pieţele externe la dobânzi mai mici.

Ana Bâtcă
sursa: evz.ro