Ţările care se luptă să pună bazele unor creşteri sustenabile pentru viitor ar trebui să se concentreze şi asupra politicilor care încurajează inovaţiile. Studiile empirice efectuate de-a lungul timpului în mai multe ţări arată că inovaţia este sursa schimbării tehnologice şi a creşterii productivităţii. Iar investiţiile în cercetare şi dezvoltare, precum şi în forţa de muncă calificată, sunt pilonii inovaţiei şi ai competitivităţii naţionale.
Un studiu efectuat de Comitetul Naţional Ştiinţific, corpul guvernamental al Fundaţiei Naţionale a Ştiinţei din Statele Unite, examinează tendinţele în astfel de investiţii, atât pentru fiecare ţară în parte, cât şi pe regiuni. Aceste tendinţe indică faptul că peisajul global al inovaţiei a evoluat semnificativ în ultimul deceniu.
Este foarte probabil ca acest peisaj să se schimbe, pe măsură ce tot mai multe economii asiatice, în special China şi Coreea de Sud, îşi sporesc investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi investesc în educaţia ştiinţifică şi tehnică ce le asigură locul de centru al inovaţiei.
În acelaşi timp, datoriile zdrobitoare ar putea obliga Statele Unite, Europa şi Japonia să-şi reducă investiţiile în această zonă.
Statele Unite rămân liderul global în investiţiile în cercetare şi dezvoltare, cheltuind aproximativ 400 miliarde în 2009 – o sumă mare şi datorită unei subvenţii decise de preşedintele Barack Obama – mai mult decât China, Japonia şi Germania la un loc. Dar comparând procentajul din PIB alocat cercetării şi dezvoltării, SUA s-a aflat abia pe locul opt în 2009, (cu 2,9% din Produsul Intern Brut). Cota Statelor Unite a rămas deasupra mediei OECD, dar acesta a fost, în mare parte, rezultatul diferenţelor dintre ţări în privinţa cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare pentru sectorul apărării.
Statele Unite au investit, în 2009, 52% din bugetul de cercetare şi dezvoltare pentru apărare şi, în ultimii 25 de ani, mai mult de 50% din totalul fondurilor. Cota de investiţii din sectorul apărării în domeniul dezvoltării şi cercetării în Uniunea Europeană şi Japonia în 2009 a însemnat mai puţin de 5% (nu au existat informaţii pentru a compara investiţiile americanilor cu cele ale Coreei de Sud şi ale Chinei). În următorii zece ani, o reducere a cheltuielilor în domeniul apărării va însemna o reducere substanţială a investiţiilor în dezvoltare şi cercetare în Statele Unite. Între 1999 şi 2009, cheltuielile globale în sectorul dezvoltării şi cercetării au crescut cu o rată anuală de aproximativ 7%, iar în ultimii cinci ani, cu 8%, în ciuda recesiunii la nivel mondial. De-a lungul întregii perioade, cheltuielile în domeniul cercetării au crescut semnificativ mai repede decât producţia globală, acest lucru reflectând un sprijin guvernamental sporit şi o cotă în creştere a industriilor tehnologiei în producţie şi comerţul global.
Dar aceste cifre ascund diferenţele dintre ţări şi regiuni. În ultimul deceniu, cota Americii în sectorul dezvoltării globale a scăzut de la 38% la 31%, cota Uniunii Europene a scăzut de la 27% la 23%, iar cota Asiei a crescut de la 24% la 32%. În interiorul Asiei, cheltuielile în domeniul dezvoltării în China au crescut cu o rată de aproape 20%, de două ori mai mult faţă de creşterea Produsului Intern Brut şi, până în 2009, China a depăşit Japonia şi a devenit al doilea investitor al lumii în domeniul dezvoltării şi cercetării. Cheltuielile în acest domeniu au crescut rapid şi în Coreea de Sud, cu aproape 10% pe an, spre deosebire de Japonia, unde rata cheltuielilor a crescut cu numai 4%, Statele Unite (5%) şi aproape 6% în Europa.
Peste tot în lume, companiile rămân cel mai important actor şi finanţator în domeniul investiţiilor în sectorul cercetării. În 2009, sectorul de business a contribuit cu 75% din totalul fondurilor investite în Japonia, cu 73% din total în Coreea de Sud, cu 72% din total în China, 67% din total în Germania şi 60% din total în Statele Unite – ale cărei companii sunt cei mai mari investitori în domeniu, în termeni de putere de cumpărare absolută, cheltuind de două ori mai mult decât firmele japoneze. Dar investiţiile companiilor raportate la PIB s-au schimbat foarte puţin în Statele Unite în ultimul deceniu, în timp ce, în alte ţări, au crescut foarte repede – de exemplu, China, Singapore, Coreea de Sud şi Israel.
Companiile multinaţionale sunt cei mai mari investitori din sectorul de business care se implică în domeniul cercetării şi dezvoltării. De exemplu, companiile multinaţionale, indiferent că au sediul central în Statele Unite sau în altă parte, au reprezentat aproximativ 84% din investiţiile private în domeniul cercetării în 2009, aproape acelaşi procent ca în urmă cu zece ani. Şi multinaţionalele americane încă îşi desfăşoară aproximativ 84% din activităţile lor de cercetare şi dezvoltare în America, cel mai des investind în proiectele inovative ale universităţilor.
Dar această cotă a scăzut în ultimii zece ani, când multinaţionalele şi-au mutat sediile din America şi Europa în Asia, datorită pieţelor în expansiune, talentului ştiinţific şi subvenţiilor generoase.
Competiţia globală pentru activitatea companiilor multinaţionale în domeniul cercetării şi pentru beneficiile pe care le au se va intensifica, cel mai probabil, în viitor, pentru că multe ţări oferă credite şi facilităţi fiscale. Economiile asiatice au folosit agresiv aceste stimulente. Şi, recunoscând că disponibilitatea forţei de muncă este un element-cheie al felului în care companiile îşi localizează activităţile de cercetare şi dezvoltare, foarte multe ţări au început să îşi mărească investiţiile în domenii adiacente, precum educaţia, ştiinţa, ingineria şi tehnologia.
Ingineria a reprezentat numai 4% din totalul diplomelor de licenţă din Statele Unite, faţă de 19% în Asia şi 33% în China. Multe ţări îşi schimbă legislaţia în domeniul imigrării, ca să le fie mai uşor să atragă mână de lucru cu înaltă calificare, mai ales cercetători şi ingineri, care au devenit din ce în ce mai mobili. Între timp, politicile de imigraţie din Europa şi Statele Unite fac mult mai dificilă atragerea şi păstrarea cercetătorilor şi inginerilor, obligând companiile să îşi concentreze eforturile de cercetare şi dezvoltare în afara graniţelor ţării.
Ca rezultat al acestor schimbări, peisajul global în domeniul inovaţiei s-a transformat în ultimii zece ani. Acum, trăim într-o lume în care multe ţări cu pieţe emergente au făcut din ştiinţă şi tehnologie o prioritate, iar în companiile multinaţionale au crescut investiţiile în sectorul dezvoltării şi cercetării. În timp ce Statele Unite şi alte ţări dezvoltate adoptă planuri de austeritate ca să-şi ţină datoriile datoriile sub control, ele trebuie să ţină seama de aceste schimbări în peisajul inovaţiei şi să-şi sporească investiţiile în sectorul cercetării, în cercetători şi ingineri, chiar dacă vor fi obligate să facă restructurări dureroase în alte părţi.
Laura Tyson a fost preşedinta Consiliului Experţilor Economici ai Preşedinţiei Statelor Unite şi acum lucrează ca profesoară la Haas School of Business, de la Universitatea California, Berkeley.
Copyright: Project Syndicate, 2012.
sursa: romanialibera.ro
Citind acest articol am înţeles încă odată că oamenii au luat-o prin balarii cu viaţa lor.Dacă s-a ajuns la declararea că “inovaţia este este sursa schimbării tehnologice şi a creşterii productivităţii” e de jale. Adică oamenii trăiesc nu pentru ei, ci pentru nişte concepte. Inovaţiile nu sunt făcute pentru un trai mai bun al oamenilor ci pentru creşterea productivităţii. Este ca şi cum aş inventa acum un robot care ar produce într-un an 50 de miliarde de automobile. Şi care e scopul?! Deocamdată inovaţiile au avut un rol benefic pentru oameni, până la începutul secolului XX. Secolul XX a transformat inovaţia în ceva ce subjugă rasa umană sau este dedicată doar acumulării de avere de pe urma ei. Ce daca a inventat Bill Gates sistemul de operare?! L-a inventat pentru el. Ce face un om cu peste 50 mld. de dolari avere?! Îi ia în sicriu cu el?! Sunt convins că nu. Iar daca umanitatea va trăi pe mai departe, sunt convins că win-ul va dispare în maxim 100 de ani şi va exista altceva, iar Bill Gates va fi amintit rar de tot sau niciodată. Umanitatea va păstra atât timp cât va exista, doar acele creaţii din ştiinţele exacte şi din arta literară. Despre Homer se va şti şi peste cinci mii de ani. Despre Tesla, despre Einstein,etc. şi mulţi alţii care nu au făcut aceste inovaţii doar pentru scop pecuniar. Că alţii se folosesc de drepturile la aceste inovaţii ca să ia bani de la ceilalţi, este foarte bine, că obligă şi pe alţii să caute o alternativă la acea inovaţie, deci face ca oamenii să-şi folosească mintea. Atunci când oamenii spun că au făcut inovaţii în creşterea productivităţii alimentare, iar pe planetă se moare de foame, de fapt nu s-a făcut nimic. Şi atât timp cât inovaţiile sunt folosite de unii oameni, doar pentru creşterea veniturilor, nu pentru dezvoltarea umanităţii, putem declara că inovaţiile sunt o formă de a strânge doar avere. Care cu siguranţă îţi va fi pusă în sicriu, când vei fi îngropat. Iar rudele îţi vor face sărbători anuale de comemorare mereu. Dar atunci când creierul îţi este axat pe satisfacerea doar a celor cinci simţuri, omul nu poate fi numit OM, ci, doar animal vorbitor.