Revista Europhysics: probele indică în mod copleşitor că pe 9/11 turnurile au fost doborâte prin demolare controlată

Anul acesta se împlinesc 15 ani de la incidentele din 11 septembrie, când se presupune că două avioane conduse de piloţi începători şi presupuşi terorişti ar fi reuşit să doboare trei clădiri din New York, grupate separat (Turnurile Gemene fiind alăturate iar o a treia clădire numită WTC7 fiind depărtată).



Timp de 15 ani a existat un mic grup de investigatori care au pus sub semnul întrebării ideea că Turnurile Gemene din New York City s-au prăbuşit din cauza căldurii intense şi a incendiilor răvăşitoare declanşate după ce două avioane, direcţionate de presupuşi terorişti, au intrat în clădiri.

De 15 ani, echipa de investigatori este acuzată că promovează teorii conspiraţioniste fără bază.

Acum, totuşi, revista Europhysics – o respectată publicaţie a comunităţii de fizicieni europeni – a publicat un raport realizat de 4 experţi care susţin că “dovezile indică, în mod covârşitor, spre concluzia că cele trei clădiri au fost distruse prin demolare controlată”.

Studiul este rezultatul muncii lui Steven Jones, fost profesor de fizică la Brigham Young University; Robert Korol, profesor emerit de inginerie civilă la McMaster University în Ontario, Canada; Anthony Szamboti, inginer în design mecanic cu o experienţă de 25 de ani în design structural în industriile aerospaţială şi a comunicaţiilor; şi Ted Walter, director de strategie şi dezvoltare pentru Architects & Engineers for 9/11 Truth, o organizaţie nonprofit care reprezintă în prezent peste 2.500 de arhitecţi şi ingineri revoltaţi de varianta oficială vehiculată în SUA.

De asemenea, raportul a concluzionat: “Ţinând cont de implicaţiile complexe, este obligatoriu din punct de vedere moral ca această ipoteză să fie supusă unei investigaţii cu adevărat ştiinţifice şi imparţiale de către autorităţile responsabile”.

Cercetătorii au mai descoperit faptul că “singurul fenomen capabil să provoace prăbuşirea completă a unor astfel de clădiri este cunoscut sub numele de demolare controlată, în cadrul căreia explozibili sau alte dispozitive sunt folosite pentru a demola intenţionat o structură”.

Conştientă de controversata natură a raportului, revista Europhysics a inclus o notă a redactorului alături de studiu, în numărul său din septembrie 2016: “Acest articol este oarecum diferit de articolele noastre pur ştiinţifice, deoarece conţine unele speculaţii. Totuşi, ţinând cont de momentul şi importanţa chestiunii, considerăm că acest articol este suficient de tehnic şi de interesant pentru a merita să fie publicat pentru cititorii noştri. Evident, conţinutul acestui articol este responsabilitatea autorilor”.

În august 2002, U.S. National Institute of Standards and Technology (NIST) a lansat ceea ce urma să devină o investigaţie de 6 ani asupra prăbuşirii celor trei clădiri în 11 septembrie 2001. Investigaţia urma să concluzioneze că Turnurile Gemene precum şi World Trade Center Building 7, care avea 47 de etaje şi care nu a fost lovită de vreun avion, s-au prăbuşit ca urmare a incendiilor şi a căldurii intense. Dar chiar şi NIST a descoperit că cele trei clădiri au fost “singurele cazuri cunoscute de prăbuşiri structurale totale ce au implicat zgârâie-nori şi unde incendiile au jucat un rol semnificativ”.

“Ar trebui repetat faptul că incendiile nu au provocat niciodată prăbuşirea totală a unui zgârie- nor cu structură de oţel înainte sau după 9/11”, au subliniat cercetătorii. “Am fost martori la un eveniment fără precedent în trei ocazii separate în 11 septembrie 2001?”.

Cercetătorii au notat că la 15 ani de la acel eveniment tragic, un număr tot mai mare de arhitecţi, ingineri şi savanţi sunt tot mai puţin convinşi de varianta oficială.

Ei au scris: “Prăbuşirea totală a WTC 7 la ora 5:20 p.m. în 9/11 este remarcabilă deoarece a înfăţişat toate însemnele clare ale unei implozii: clădirea s-a aflat în cădere liberă pentru primele 2,25 secunde ale prăbuşirii, pe o distanţă de 32 de metri sau 8 etaje. Tranziţia sa de la stază la picaj liber a fost bruscă, având loc în aproximativ o jumătate de secundă. Clădirea s-a prăbuşit simetric. Scheletul său de oţel a fost aprope în întregime dezmembrat şi a ajuns în cea mai mare parte în interiorul fundaţiei clădirii, în timp ce majoritatea betonului său a fost pulverizat în particule mici.

În cele din urmă, prăbuşirea a fost rapidă, având loc în mai puţin de şapte secunde. Ţinând cont de natura prăbuşirii, orice investigaţie care aderă la metoda ştiinţifică ar fi trebuit să ia în mod serios în considerare ipoteza detonării controlate, dacă nu chiar să fi început cu ea. În schimb, NIST (precum şi Federal Emergency Management Agency, care a desfăşurat un studiu preliminar înaintea investigaţiei NIST) a început cu concluzia predeterminată că prăbuşirea a fost provocată de incendii”.

Investigaţiile iniţiale au notat: “Specificul incendiilor de la WTC 7 şi modul în care acestea au provocat prăbuşirea clădirii rămân necunoscute pentru moment. Deşi cantitatea totală de combustibil diesel aflat la faţa locului conţinea o energie potenţială masivă, exista doar o mică probabilitate pentru ca acest lucru să se întâmple”.

Autor: Andrei Popescu

Sursa: Epoch Times