O nouă și stupidă reformă aruncată sub formă de petardă fumigenă macină România zilele acestea și ocupă tot spațiul public (similară cele cu reducerea numărului de parlamentari): reîmpărțirea teritorială pe 8 mega-județe care să se suprapună peste regiunile de dezvoltare deja consacrate. Incapabili să reformeze cu adevărat statul, politicienii nu fac decât să mai vină cu tot felul de inovaţii de formă şi de suprafaţă în încercarea de a lăsa ceva în urma lor care să ne aducă aminte de ei (cel puţin pe un orizont de câţiva ani). În România legile şi reformele poartă numele celor care le-au propus şi seamănă cu adevărate însemne scrijelite pe copaci cu un briceag (ceva de genul “Ion o iubeşte pe Maria” neapărat cu data lângă scrijelitură).
Care sunt argumentele aduse pentru a justifica această măsură:
1. Se va reduce semnificativ corupţia şi se vor elimina relaţiile de castă create la nivel local: acest lucru este complet fals pentru că, dimpotrivă, deşi teoretic se reduce numărul de coruptibili în sistem (nu mai sunt 41 de căpitani de judeţ ci doar 8, puterea celor 8 e înzecit mai mare ei devenind peste noapte nu baroni locali ci adevăraţi prinţi locali având o şi mai mare forţă în a “negocia” favorabil contractele cu statul
2. Se vor face economii substanţiale la bugetul statului: şi aici este de discutat din mai multe motive:
3. Fondurile europene vor fi mai bine alocate şi accesate în teritoriu: şi aici este o iluzie pentru că o bună parte din aceste fonduri se alocă deja pe regiunile acceptate de Uniunea Europeană şi ele funcţionează fără probleme şi că accearea lor depinde mai puţin de câte judeţe are România şi mai mult de birocraţia excesivă propusă de la centru, lipsa unor idei şi iniţiative la nivel local (aici mă refer la calitatea celor care ar trebui să propună aceste proiecte), conjunctura nefavorabilă a pieţei interne (multe proiecte angajate de firmele private pentru creşterea competitivităţii lor sunt cam în aer) dar mai ales de întârzierile masive în alocarea de la centru a cofinanţării promise (pentru multe proiecte prefinanţarea abia dacă se mişcă).
4. Această organizare ar însemna o descentralizare a puterii statului: atunci când resursele de la centru se decid într-un număr mai puţin de funcţionari ai statului ele vor fi şi mai prost alocate şi gestionate. Statul printr-o astfel de măsură va avea de câştigat şi se va întări şi mai mult în agresiunea sa. Chiar dacă se obţine consensul mai uşor între mai puţini (de preferabil de aceeaşi culoare politică), el este dezastruos dacă este folosit pentru a deturna resurse (iar România ultimilor ani de pseudo-capitalism a arătat că e o campioană în acest sens).
În spatele unei astfel de decizii nu există nici un criteriu economic vizibil. Motivele sunt fie electorale, fie politice sau chiar etnice. Putem împărţi România tot aşa de bine într-un singur judeţ sau în 100 de judeţe fără a îmbunătăţi absolut nimic şi fără a putea justifica într-un fel economic acest lucru. Putem crea structuri şi para-structuri în stat că ele vor fi tot ineficiente şi tot împotriva celor care trebuie să le suporte costurile (o idee la fel de năstruşnică e şi cea cu crearea Comitetului Regiunilor propusă de opoziţie). De fapt aceasta este şi va rămâne întotdeauna problema statului: are o agendă clară de a se expanda natural prin inventarea de noi şi noi nivele pe care le suportă tot mai greu piaţa liberă. Statul (prin politicienii din spatele său) îşi diminuează foarte greu dimensiunea şi forţa sa de influenţă a economiei fiind puternic apărat de toţi cei care gravitează în jurul său. De aceea vedem foarte puţine teme cu adevărat liberale în discuţie cu ar fi: creşterea procentului pentru pensiile private, plafonarea contribuţiei la fondul de sănătate şi libertatea de a decide cheltuirea acestor bani în sistemul privat de sănătate, listarea la bursă a tuturor activelor statului, plafonarea cheltuielilor publice. În schimb vedem astfel de aberaţii lansate cu titlul de politici publice fără nici o noimă. Sub mantia aşa-zisei reforme nu se ascunde decât o reaşezarea a statului pe poziţii de forţă şi mai puternice decât până acum. Pentru noi impozitele vor avea aceeaşi certitudine apăsătoare şi sufocantă indiferent în câte judeţe ne-ar împărţi unii. Aştept cu nerăbdare alte măsuri conexe de genul mega-procuratura, mega-armata, mega-spitalul, mega-poliţia… (că deja mega-săli de sport şi mega-stadioane începem să cam avem).
sursa: cristianpaun.finantare.ro
Băsescu a procedat în cazul regionalizării României, precum soldatul Bulă cu grenada. A tras cuiul, a prins-o între picioare şi a început să numere pe degete. A ajuns la 6… Bănuiesc că a avut ceva în cap când a propus aşa ceva, dar n-a prea ieşit cum vroia. Probabil că planul iniţial prevedea asumarea – era să scriu asomarea – răspunderii guvernului, ceea ce s-a şi anunţat de altfel, cu două variante de răspuns. În prima variantă, UDMR-ul înghiţea găluşca şi moţiunea corespunzătoare pica, legea trecea iar Băsescu devenea eroul care a dat peste cap planurile revizioniştilor maghiari, căci această variantă de regionalizare punea cruce ambiţiilor de gen Ţinutul Secuiesc. Ce autonomie să mai pretinzi când procentul etnic bate spre maxim 30 % şi doar într-una din unităţile administrative ? Drept premiu de consolare, UDMR-ul ar fi primit Legea Statutului Minorităţilor. S-ar fi creat probabil o gamă largă de efecte colaterale negative, evident neluate în calcul, însă Băsescu ar fi pozat în salvatorul neamului.
A doua variantă de răspuns, prevedea, cu mare probabilitate, căderea guvernului. Băsescu a mai încercat odată să scape de Boc anul acesta. N-a insistat prea mult, pentru că nu dădea bine la imagine. Acum avea ocazia să rezolve problema curat, cu mâna Opoziţiei plus a UDMR-ului, pe care le-ar fi acuzat apoi evident de iresponsabilitate, ajungând iar în rolul său favorit, de Prâslea cel Voinic în luptă cu balaurii.
În ambele variante, Băsescu avea numai de câştigat la imagine şi în sondaje bineînţeles. Numai că în viaţă mai există şi neprevăzut, altfel n-ar avea farmec. Ăla micu’, de respiră greu, a început cred, să aibă o vagă bănuială că e luat de prost. Acuma nu că n-ar fi adevărat, dar una e când o ţară întreagă te consideră prost şi alta e când chiar şeful te ia de fraier şi vrea să ţi-o tragă. E vorba de ăla micu Boc, dacă nu v-aţi prins. De aici încolo, lucrurile iau o întorsătură interesantă şi oarecum incomodă pentru Băsescu. În noul context, guvernul nu prea mai vrea să-şi asume răspunderea, ba mai mult s-ar putea să negocieze varianta UDMR-ului, cea cu 16 regiuni şi cu judeţele predominant maghiare, comasate într-un super judeţ maghiar, potenţială viitoare bază pentru autonomie. Pentru Băsescu ar fi un dezastru, pentru că indiferent de deznodământ, el va fi considerat autorul moral – el a făcut presiuni pentru regionalizare. Evident, firea iertătoare a preşedintelui va reţine afrontul şi s-ar putea ca în viitorul apropiat să asistăm la fenomene interesante în relaţiile Băsescu – Boc şi Băsescu – UDMR. Pâine să avem, că circ va fi destul…
Crearea celor 16 judete de-abia pune bazele noii regiuni autonome maghiare si uneste sub acelasi stindard ungurii din cele 3 judete.Pacat de romanii din Mures care depasesc 51 %, nu ca in Covasna – unde romanii sunt 20 % iar in Hargbhita si mai putin.Ei vor fi “inghititi” de populatia majoritara si peste ani nu o sa mai stie nimeni ca aici au fost si romani.E o prostie sa asistam la daramarea statului roman din temelii asa cum cu ceva ani in urma am asistat inerti la daramarea industriei,agriculturii si turismului romanesc.Romanii ar trebui sa opuna rezistenta cuvenita si sa nu mai lase pe nimeni sa le bulverseze existenta degeaba numai de dragul de a epata ca la un show TV, sa dea bine la poza unora.Bine ca au infiintat tot felul de agentii fantoma pe care nimeni nu le mai desfiinteaza si nici descentralizeaza ca acolo trebui hranita clientela politica, slugile lor.
Argumentele sunt irelevante, scopul este insa unul cat se poate de clar: dezmembrarea tarii, eventual dupa modelul fostei Iugoslavii. Stati linistiti, nu se face nimic. Suntem un popor de imbecili, carora, chiar daca le trece kktul de cap sau li se fura pamantul de sub picioare, nu obiecteaza. Cum ne asternem, asa dormim.