Ieri, în timpul întâlnirii de la Paris, Nicușor Dan a fost ignorat și îndepărtat elegant. În timp ce ceilalți lideri au fost chemați la Palatul Élysée, Nicușor Dan nu a mai fost invitat acolo. A fost direcționat separat, la Ambasada României, unde a susținut o conferință separată.
Ni se spune zilnic cât de importanți suntem, cât de „vitali”, cât de „strategici”. În realitate, când se discută lucruri serioase, România nu e în cameră.
Este o rușine, dar nu o surpriză. Cu un președinte precum Nicușor Dan, lipsit de greutate externă, fără autoritate politică și fără viziune, nici nu ai ce discuta, sincer. Nici eu nu l-aș pune la masa deciziilor reale.
În aceeași zi, Statele Unite ale Americii au amenințat deschis Danemarca că, dacă nu cedează de bună voie Groenlanda, vor folosi forța. Acest lucru i-a determinat pe unii lideri europeni să semneze o declarație prin care denunță intențiile SUA și își exprimă sprijinul pentru Danemarca.
Ca să mimeze legalitatea, cel mai probabil se va face rapid un „referendum”, în care populația locală va vota, desigur, aproape 100% pentru unirea cu SUA. Păi nu știați? Timp de aproape 50 de ani, până spre anii 2000, Danemarca a răpit copii inuiți pentru experimente sociale, a sterilizat forțat și barbar mii de femei inuite prin implantarea de dispozitive intrauterine și a impus agresiv cultura daneză, cu scopul de a șterge identitățile locale. În aceste condiții, sunt sigur că localnicii vor vota cu două mâini.
Și, ca să fie clar, nu îmi este milă de Danemarca. Timp de peste 30 de ani a participat sau a fost alături de SUA de fiecare dată când dreptul internațional a fost încălcat în alte state. A tăcut, a aprobat, a mers în coloană. Astăzi doar gustă din același tip de „ordine internațională” pe care a susținut-o.
Acum, sincer: ce o să facă toată Europa, la un loc, dacă SUA vor anexa Groenlanda? Nimic. Ba dimpotrivă: Europa va tăcea, va înghiți, va „înțelege contextul” și va continua să pupe picioarele lui Donald Trump, cumpărând în continuare energie scumpă și armament american, în numele „securității” și al „unității transatlantice”.
Și să nu ne mai facem iluzii nici în privința Ucraina. Este pierdută. Dacă nu încheie acum o pace, va pierde Odesa și accesul la mare. Oricâte discursuri mobilizatoare am auzi, realitatea de pe teren merge într-o singură direcție.
În acest moment, Europa are două fronturi deschise: în Est, cu Rusia, și în Vest, cu SUA. Vor veni vremuri extrem de grele peste noi, atât de grele încât mărirea taxelor și impozitelor va deveni nesemnificativă prin comparație.
Există doar două variante: ori se va forma rapid o Federație Europeană, ori Uniunea Europeană se va dizolva, iar România va intra din nou în sfera de influență a Rusiei.
În final, indiferent de variantă, România este perdantă. Puțini conștientizează cât de nesemnificativi am ajuns. Iar să-i trimiți pe Țoiu sau pe Nicușor să mă reprezinte la negocieri? Sincer, aș prefera să mă predau, indiferent cine ar fi inamicul.
Uneori, doar gândul că acești doi oameni sunt „lipiți” acolo sus mă neliniștește profund.
Autor: Remus Curt
Adauga comentariu