Tarile ale caror elite politice si economice nu se afla in relatii bune cu conducerea Statelor Unite au inteles, pe baza propriei experiente dureroase, ca unul dintre avantajele majore ale SUA este dominatia absoluta a spatiului media. Ideologia consumerista a devenit o ideologie dominanta pe glob, iar procentul infim al tinerilor care ar fi dispusi sa faca eforturi pentru o cauza mai nobila decat cumpararea unui nou televizor sau a unei masini mai smechere sunt manati cu dibacie in lupte pentru cauze pierdute, precum salvarea balenelor sau rasturnarea vreunui regim totalitar de prin Africa, care cica incalca drepturile omului. Au existat situatii in care am descoperit ca diverse organizatii cu legaturi puternice in Vest sustineau voalat vreun regim dictatorial din Africa Ecuatoriala si, in acelasi timp, sponsorizau o serie de ONG-uri in care erau implicati multi tineri din tarile vestice si care militau pentru desfiintarea regimului respectiv din cauza nerespectarii drepturilor omului. Una dintre explicatiile plauzibile pentru un astfel de fenomen tine de inginerie sociala. Este important ca grupul socio-demografic cel mai predispus pentru organizarea revolutiilor sau stimularea reformelor sociale prin actiuni de strada sa fie directionat intr-o zona in care nu poate prejudicia structurile existente de organizare sociala.
Inaltele idealuri ale umanismului renascentist, libertatii de constiinta si dreptatii sociale sunt doar un instrument de control al maselor si asigurarea unui climat ideologic favorabil neocolonialismului economic, dar pentru prea multi tineri lupta pentru aceste idealuri a devenit un scop in sine. “Revolutiile colorate” la care am facut referire intr-o serie de articole anterioare nu pot avea loc fara ca un procent important din tineretul activ din punct de vedere politic sa achieseze in modul cel mai sincer la astfel de idealuri, care in fond nu sunt altceva decat o propaganda dibace.
Pentru un concurent ideologic al SUA, care a reusit sa se pozitioneze intr-un mod absolut paradoxal, ca un detinator al adevarului suprem in domeniul democratiei si al drepturilor omului, este extraordinar de dificil sa concureze cu aceasta ideologie care reuseste sa utilizeze intr-un mod pervers nazuintele cele mai nobile ale sufletului uman. Se pare insa ca nicio strategie ideologica nu este invincibila. Conceptul de “raspuns asimetric” care a fost (re)inventat in laboratoarele KGB in anii ’80 a inceput sa fie utilizat nu numai in domeniul militar, dar si in cel ideologic. Primul succes major al acestei abordari este scandalul monstruos generat de grupul WikiLeaks. Este dificil de determinat cine este in spatele acestui fenomen, dar asta nici nu conteaza la momentul actual. Se pare ca principiul dupa care s-au ghidat cei care au lansat aceasta operatiune a fost urmatorul: “Daca ideologia inamicului nu poate fi invinsa, atunci aceasta trebuie folosita impotriva lui”.
Esecul serviciilor americane in privinta demontarii WikiLeaks nu tine de aptitudinile extraordinare ale lui Julian Assange, care nu este decat un purtator de cuvant al unei structuri mult mai largi, ci de insasi natura fenomenului WikiLeaks. Serviciile de contra-informatii sunt obisnuite sa lupte cu organizatii subversive, organizate dupa principii clasice: exista lideri, exista celule, exista circuite financiare usor detectabile, exista agenti sau finantatori straini care se afla in contact cu reprezentantii organizatiei si, in aceste conditii, organizatia poate fi decapitata, controlata sau chiar distrusa, daca circumstantele o impun. Din nefericire pentru americani, WikiLeaks nu este produsul unei organizatii subversive in sensul clasic al cuvantului. Organizatia nu are lideri formali, fiind o organizatie distribuita care functioneaza dupa principiile organizationale ale grupurilor de programatori independenti care lucreaza in cadrul subculturii OpenSource care este destul de raspandita in randul generatiei tinere de specialisti IT. Membrii organizatiei lucreaza pentru aceasta din considerente strictamente ideologice si nu primesc remuneratie materiala din partea structurilor externe si aceasta este aproape o certitudine pentru ca, in caz contrar, aceasta legatura ar fi fost demult scoasa la iveala pentru a discredita eforturile organizatiei. WikiLeaks nici nu are nevoie de vreun efort financiar deosebit pentru continuarea functionarii, iar ultimele scandaluri i-au adus un nou val de suporteri deosebit de competenti in domeniul IT, iar numarul “oglinzilor” (copii fidele ale site-ului WikiLeaks) care exista in internet la momentul actual se apropie de 200.000, adica pentru blocarea eficienta a accesului la materialele publicate de acest site va fi necesara deconectarea efectiva a internetului, ceea ce nu poate fi facuta in conditiile in care internetul este vital pentru functionarea economiei moderne.
Specialistii stiu ca cel mai incomod inamic este o organizatie decentralizata si pusa in miscare de motive ideologice, si nu monetare. Mai mult decat atat, lupta contra WikiLeaks se da in spatiul virtual in care suporterii acestei organizatii sunt cel putin la fel de competenti ca aceia care incearca sa le pericliteze activitatea. Publicitatea generata de scandalul telegramelor secrete publicate de WikiLeaks face ca orice IT-ist idealist din orice organizatie care lucreaza cu informatii secrete sa devina un potential agent si un potential informator fara sa intre vreodata in contact direct cu vreun agent strain. Mai mult decat atat, orice persoana cu acces la informatii clasificate si acces internet devine un potential informator care stie unde poate trimite documentele interesante. Acesta este un cosmar pentru orice structura de contra-spionaj, dar este un cosmar care a fost creat chiar de eforturile lor. Ce poate fi mai ironic decat sute de mii de tineri din Vest care au fost indoctrinati sa lupte pentru transparenta si democratie, care-si directioneaza eforturile chiar impotriva structurilor care i-au indoctrinat?
Nu stim cine a inventat acest “raspuns asimetric”, dar i-a reusit de minune. WikiLeaks poate fi oprit, dar va fi o misiune aproape imposibila.
sursa: cronicaromana.ro
ASTA DA ANALIZA . CINE ESTE PERSOANA CARE A SCRIS ARTICOLUL?