SCRISOARE DESCHISĂ ȘI REDESCHISĂ…
Hipstere din stradă, ți-am scris și anul trecut, pe vremea asta, niște rânduri. Și în urmă cu doi ani. Și în urmă cu trei. În bună parte, cele scrise atunci sunt actuale și azi. Te-a durut în fund de vorbele mele. Nu sunt de-al tău, puțin îți pasă ție de mine și de zicerile mele. Știu, dar eu insist, chiar dacă tu vei clama imperial că doar boul e consecvent.
Hipstere, să nu crezi cumva că, dacă te-ai coalizat într-un mainstream exclusivist cu alţi indivizi de teapa ta, şi din colectivul ăsta fals-superior mă sfidezi pe mine, cetăţeanul civil care nu te însoţesc (pentru că nu te aprob), mă sperii. Să nu crezi că fac pe mine de frică pentru că tu te manifeşti împotriva mea cu funk-pop-ul încă în urechi şi cu cauza ta pretins-rebelă în dinţi. Ştiu, mă poţi doborî, mă poţi chiar răni, că tu eşti tânăr, frumos şi puternic, şi – o, da! – liber să mă dobori şi chiar să mă răneşti, iar capacitatea ta fizică e intactă. Poate să-mi fie frică de violenţa provocată de exhibarea gregară, fie şi pentru că violenţa e o formă a nebuniei, dar când ziceam că nu mi-e teamă, o făceam din postura omului trecut prin viaţă şi printre furcile ei caudine.
Hipstere din stradă, nu-mi veni mie cu societatea civilă şi cu alte glume proaste de genul ăsta, că nu te cred. Te-aş crede dacă ai fi cu-adevărat imparţial în judecarea vinilor şi a culpelor tuturor anilor de după 1989, şi dacă nu ai face liste cu „cei buni” şi cu „cei răi” funcţie de umorile tale şi de trend-ul dat de teribilismul online. Dacă nu ai crede că tinereţea ta – atât, tinereţea ta – îţi dă dreptul să faci şi să desfaci în ţara asta, fără asentimentul altor categorii sociale. Dacă nu ai crede că tu eşti deşteptul pământului şi alţii, restul populaţiei, sunt proşti făcuţi grămadă. Dacă nu ai fi un narcisist, adică. Te-aş credita că eşti exponentul societăţii civile dacă, în cei zece ani de domnie a lui Băsescu nu ai fi dovedit că simpatizezi cu regimul creat de el, şi dacă acum nu ai face proba că ai schimbat pe dracul cu tac’su, doar pentru că sistemul urmează, nestingherit, aceeași linie. Cum nu-mi curge scuipatul din gură fără să știu, susținerile tale fățișe îmi dau impresia că şi tu, hipsterule din stradă, ai convingeri politice. Că nu eşti atât de ingenuu la nivel social pe cât vrei să pari, ba, mai mult, că tot ce faci e să-ţi impui propriile convingeri, strivindu-le pe ale mele. Dar nu la urna de vot, cum e firesc într-un spaţiu democratic, ci prin constrângere.
Aş miza pe presupusele tale bune-intenţii, hipstere din stradă, dacă – la momentul potrivit – ai fi pomenit, măcar o dată, numele cetăţencelor Mariana Rarinca și Nela Secară, şi ai fi denotat, în cazul dumnealor, fie şi o fărâmă de compasiune faţă de privarea abuzivă de libertate de care au avut parte. Aş fi mult mai atent la demersurile stradale, dacă nu ai ridica în slăvi, de acolo, instituţiile de forţă din cadrul sistemului creat de Băsescu și, iată, preluat la cheie de Johannis, şi dacă șefilor acestora nu le-ai face o apologie greţoasă! Ce să înţeleg din atitudinea asta, hipstere din stradă? Că ai remodelat toate temele regimului băsist, şi acum ai găsit prilejul şi modalitatea de a ni le băga din nou pe gât? De a ni le îndesa pe gâtlej, conform preceptului popular „vrei, nu vrei, bea agheasmă, Matei’’? Păi, atunci, asta nu înseamnă altceva decât să fii tânăr crescut şi educat în cei 10 ani de băsism, de către părinţi iubitori de băsism şi de băseală. Că, vorba aceea, aşchia nu sare departe de trunchi.
Hipstere din stradă, nu cred nici cât negru sub unghie în echidistanţa ta. Şi nici în progresivismul deşanţat pe care-l propagi atât de vocal. Cu-atât mai puţin în modernismul sfruntător cu care te baţi în pieptul înveşmântat ,,vintage’’. Am dreptul să mă îndoiesc că, într-o viitoare republică hipsteristă, eu şi alţii ca mine ne-am putea duce bătrâneţile şi bolile într-un cadru al umanităţii şi al empatiei sociale. Mă degrabă întrezăresc stânca tarpeiană cu care ne vei cadorisi.
În România ta, hipstere din stradă – pe care înţeleg că ţi-o iei înapoi ori de câte ori ți se năzare – mă tem că ideile nu se vor impune prin valoarea lor şi prin forţa argumentelor, ci prin prin acte cinice şi prin decizii sfidătoare. În România ta, experienţele şi practicile sociale vor lipsi cu desăvârşire, pentru că – la câtă vigoare şi poftă de trai pe vătrai și viaţă în desfrâu emani – ele îţi vor puţi. În România ta, nimeni nu va mai fi preocupat de regenerarea virtuţilor civice, pentru că nimănui nu-i va mai păsa de aproapele său. Dacă va pomeni cineva, în România ta, de rolul social al cetăţeanului, de latura lui umană, de profilul etic, de spiritul de colaborare şi de devotamentul participativ, tu şi ceilalţi asemenea ţie, voi, noii propovăduitori ai capitalismului sălbatic şi ai neo-liberalismului de junglă, îi veţi închide gura fără menajamente. Veţi spune că doar aşa pot fi puşi cu botul pe labe comuniştii. Binefacerile şi actele caritabile vor deveni, în România ta, doar poveşti de adormit copiii, iar milostenia şi îngăduinţa rar vor mai face casă bună cu membrii societăţii.
Dramul de recunoştinţă, fărâma de gratitudine vor dispărea din peisajul vieţii sociale, pentru că România ta, în grandomania ei hipsterească, nu va avea nimic în comun cu compătimirea, cu buna-înţelegere, cu generozitatea. În România ta, vrajba şi dezbinarea vor fi caracteristicile de bază, iar nemernicia şi egoismul vor face legea.
Va veni, poate, într-o zi, într-un târziu, clipa în care tu, hipsterul de acum de pe stradă, vei conştientiza că fără repere şi valori morale e greu de convieţuit. Că, la maturitatea deplină, stilul acesta contrafăcut de viaţă nu-ţi va aduce bucurii şi linişte sufletească şi că insolenţa teribilistică de-acum te va marca peste nişte ani, peste nişte decenii. Vei dori, atunci, să repui toate aceste coordonate existenţiale în drepturile lor fireşti, să ai parte, tu şi copiii tăi, de forme concrete de relaţionare interumană, într-un ansamblu social liber consimţit. Dar îţi va fi foarte, foarte greu. Vei căuta resurse lăuntrice, ca să-ţi poţi depăşi dezamăgirea şi regretele, dar va fi târziu. Vei fi un om bătrân, înconjurat de lupi tineri şi hămesiţi care îţi vor hlizi în faţă, spunându-ţi că sunt frumoşi şi liberi. Vei fi un om bătrân şi nu vei avea alături decât conştiinţa ta vinovată…
Autor: Florin Matei
Sursa: Justițiarul
Hipsterul = un produs al societatii mutante.