O ipoteză simplă dar imho puternică despre reforma și finanțarea unor domenii ale statului poate porni de la interesele private ale elitelor (unde intră politicieni, mari funcționari, oameni de afaceri, etc).
Cât de mult beneficiază ei în mod direct de pe urma acestor domenii? Hai să luăm trei exemple.
Educație: cel mai puțin deoarece au alternativa educației private și a studiilor în străinătate pentru copiii lor. Profesorii sunt, deci, de neglijat.
Sănătate: ceva mai mult deoarece sistemul de sănătate privat și serviciile din străinătate nu pot fi înlocui mereu serviciile oferite de sistemul public (în termeni de urgență, operații speciale, etc), dar sunt o opțiune pentru multe situații. Doctorii vor primi salarii mai mari, însă cheltuielile vor fi concentrate în special în marile orașe.
Justiție și Poliție: cel mai mult deoarece nu există o alternativă la care elitele să poată apela (sau de care pot scăpa în cazul infracțiunilor), deci judecătorii / polițiștii trebuie să fie mulțumiți și recunoscători elitelor.
Ipoteza propune că investiția în aceste domenii (mai ales la nivelul salariilor și pensiilor) va fi corelată cu gradul în care afectează elitele. Deci Educație < Sănătate < Justiție
Ar fi interesant de studiat care este procentul de copii ai elitelor care studiază la stat în comparație cu populația generală.
Și apoi aș propune un experiment: toți politicienii și funcționarii publici să fie obligați să își înscrie copiii doar în sistemul public, eventual cu alocare aleatorie într-o școală din localitate. Să vezi atunci cum se găsesc procentele din PIB pentru educație, cum se reformează sistemul peste noapte, etc. Știu că e imposibil și, în unele feluri, non-etic, dar ideea principală cred că rămâne în picioare. Reformele și investițiile depind de alinerea intereselor între elite și restul populației.
Autor:Radu Umbreș
Adauga comentariu