Verde este un clişeu al programării neuro-lingvistice (PNL). Adică verde este o comandă pavloviană la care subiectul spălat pe creier se relaxează şi visează: păduri de brazi, oaze miraculoase, gazon îngrijit. Doar că e PNL şi nimic mai mult. Dacă eşti treaz, când auzi verde trebuie să fugi. Dacă poţi, dacă nu măcar să te aşezi cu spatele la un zid în defensiva cea mai neîncrezătoare. Pentru că verde are deja o lungă istorie de înşelăciune în masă. De exemplu: catastrofa ecologică numită the Green Revolution. Anii ’50-’60, războiul al doilea mondial se terminase, dar lumea occidentală încă traversa ultima ei perioadă de penurie. Ultima, deocamdată. Europa apuseană încă avea terenuri fertile, nenumărate atelaje de boi şi cai grei, liziere vegetale de sute de mii de kilometri, soiuri tradiţionale care puteau fi reproduse în gospodăriile ţărăneşti. Lipsea atroce forţa de muncă, decimată în două mari abatoare tehnologice, numite convenţional “războaie mondiale”. Dar lucrurile erau relativ bune.
Şi atunci a început ofensiva împotriva pământului. Ceea ce în Est a făcut colectivizarea, în Vest a făcut tehnologia şi propaganda. Producătorii de maşini de război şi de gaze de luptă şi-au convertit unităţile de producţie în utilaje agricole şi biocide. Bancherii au dat credite marilor fermieri pentru a-i ajuta să devină şi mai mari fermieri. Un singur om putea, graţie conversiei în monoculturi, produce o cantitate impresionantă de hrană. Şi chiar s-a întâmplat asta. Spiritul industrial a eliminat spiritul rural, adică diversitatea, echilibrul şi intercondiţionarea vechilor gospodării ţărăneşti. Departamente întregi au rămas fără un singur animal care să producă îngrăşăminte naturale, pentru că economiştii calculaseră că maximum de rentabilitate se poate obţine cu o singură cultură. Numai că economiştii calculaseră ceea ce puteau, adică profitul contabil. Ideea că pământul ar trebui să producă unităţi nutritive diverse a fost pur şi şimplu uitată.
Astăzi putem face bilanţul Revoluţiei verzi: distrugerea ireversibilă a fertilităţii solurilor în Occident, unde avem deşerturi de argilă (pământurile sunt simple suporturi pentru plante care cresc datorită îngrăşămintelor provenite din prelucrarea gazelor naturale), distrugerea ireversibilă a diversităţii ecologice reprezentate de perdelele forestiere, poluarea masivă a pânzelor de apă freatică, absenţa oricăror forme de protecţie în faţa fenomenelor meteorologice extreme (vijelii, inundaţii, caniculă). Producţiile uriaşe înregistrate la începutul anilor 50, arogate de propaganda industrializării agriculturii, s-au dovedit a fi cheltuirea nesăbuită a unor acumulări făcute timp de generaţii. Pentru că e nevoie de 1000 de ani de pădure pentru a reface fertilitatea naturală a unui ogor care se poate risipi în 50 de ani de exploatare fără îngrăşăminte naturale.
Aşadar, verde este PNL. De fiecare dată când aud de verde, ştiu că este o escrocherie. Nu există maşini verzi, energie verde, urbanism verde ş.a.m.d. Verzi sunt pădurile, verzi sunt caii, verde este gospodăria care are câteva hectare lucrate după vechi principii, verde este grămada de compost, verde este poiata de raţe care curăţă grădina de limacşi. Restul e doar propagandă şi prostie, adică amorsarea unei bombe cu ceas. Este doar o problemă de timp până când hoardele famelice din Vest vor migra după ultimele soluri fertile natural din Europa de Est. Avangarda lor e deja la noi, cumpără pământuri şi le lucrează în acelaşi sistem cretin cu care le-au distrus pe cele de acasă.
Autor:Radu Iliescu
Adauga comentariu