Puterea nu are legi. Are doar procese istorice

Puterea prezintă multe fațete. Nu există reguli, în afara momentului adevărului: o obții, o gestionezi, o pierzi. În oricare din situații, lupți pentru ea.
În contextul nostru de discuție, orice putere se convertește – sau se poate converti – în putere politică. Bani. Influență. Violență. Ideologie. Organizare. Resurse. Tehnologie.

Ce se întîmplă zilele astea cu noii lupi tineri tehnologici Internet este paradigmatic în privința felului în care orice resursă disponibilă, în cantități suficiente, mai devreme sau mai tîrziu se convertește în putere.
De-a lungul istoriei, descoperirile tehnologice s-au strecurat în mod inevitabil în jocul pentru putere. Scrisul. Fierul. Praful de pușcă. Șaua. Curentul electric. Petrolul. Energia atomică. Acum, mai nou, Internetul.

Ce fac acum lupii tineri ai Internetului în privința controlului informației și a convertirii acestui control în avantaj politic nu e cu nimic deosebit de ce au încercat acum o sută de ani baronii oțelului și ai petrolului. Au acumulat din ce în ce mai mulți bani și influență, din ce în ce mai mult control asupra realității. Și pe urmă au convertit acest control în jetoane prețioase, să se așeze la masa de joc a luptei pentru putere.

Facebook intervine activ în procesul de obținere a puterii. Twitter, așijderea. Google nu mai spun. Lupii tineri se înalță din gleznele lor agile și aruncă mînușa provocării vechilor deținători de putere. Intră în luptă cu arme pe care doar ei le dețin. Monopolul asupra social media se convertește în tăiș de sabie cu care să intre în lupta pentru putere.
Ce va face behemotul statal american în această situație? Le va pune botniță, cum au făcut acum o sută de ani, în 1911, cînd Standard Oil a fost îngenuncheat de stat și forțat să se spargă, să-și disipe puterea într-o multitudine de pui nevolnici, mai ușor de controlat de forța oficială a puterii statale?

Se va lăsa oare năpădit de noii seniori virtuali, Google și Amazon și Facebook? Va trăi cumva într-o mermeleală îmbîcsită, într-un concubinaj mîrîit, nici cal, nici măgar, nici supus, nici stăpîn?
Vom avea parte oare de o Veneție virtuală, unde dogii Internetului dețin puterea? Sau de o ayatolăheală tefelistă, o nouă biserică a virtuții pe bază de personal wall? Ori va interveni armata și le va demonstra, precum în Turcia sau în China, că fierul și glonțul bat reachul și serverul?

Și, evident, întrebarea corolară, de o mie de puncte. Celălalt mare deținător de putere, serviciile secrete, se vor mulțumi cu rolul de slujitor supus, cum o face armata de ceva vreme, sau se vor încorda și mai mult întru îndrăzneală și vor forța accesul pe față la masa puterii, nu ca pînă acum, controlori din umbră, dar încă purtători de zăbală și de jurămînt?

Cumva, lucrurile se vor așeza, într-un nou echilibru de putere. Întotdeauna a fost așa. Puterea nu are legi. Are doar procese istorice. Nu există bine și rău în jocul pentru putere, ci doar moment al adevărului. Cine poate, poate. Cine nu, ghinion.

Hai, beți încet, căci conține cocoloașe de biți și fragmente de router.

Autor: Mirel Palada