Ne asfixiază subcultura. O întâlnești peste tot, oriunde întorci capul. Printre puținele noastre statui, în fața Universității bucureștene avem patru splendide statui înfățișând personalități care și-au pus amprenta în dezvoltarea națiunii române, a culturii naționale.
Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, „stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la „Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea, era prețuită.
Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, „moderniste”, „globaliste”.
Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să „supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată „hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară prin ștergerea din memoria colectivă a guvernării mareșalului Ion Antonescu și a faptelor eroice ale Armatei Române. am lăsat într-o uitare vinovată pe Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, pe Tudor Vladimirescu (care a făcut și el o „răscoală” acolo…), ba mai mult, marea reformă agrară din 1921-1922 a regelui Ferdinand a intrat și ea sub obroc pentrucă , pasă-mi-te i-a nedreptățit pe foștii latifundiari unguri din Ardeal are au refuzat cetățenia română și au târât statul român într-un lung proces la Curțile internaționale de justiție cerându-i despăgubiri pe care le mai primiseră odată pentru pământurile expropriate și date țăranilor din Ardeal, indiferent de naționalitate; în consecință, Nicolae Titulescu, avocatul statului român care a pledat pentri interesele naționale ale României contra fantasmagoricelor cereri ungurești, apare ca un fel de Don Quijote ! Cenzura nevăzută dar pe care o știm foarte bine a pus „la secret” și problema Gojdu, și multe altele!
Românul întreg la minte, se întreabă , poate nedumerit, „de ce?” Eu cred că este simplu: unde nu e coloană vertebrală, unde nu este mândrie națională, unde nu este mândria de nație, unde lașitatea , tradarea și banul sunt vectorii principali în politică, se ajunge inevitabil la un astfel de dezastru, Să mă întorc la statuile din fața Universității. Mihai Voievod “domnul Țării Românești al Moldovei și al Ardealului” – inscripția de la baza statuii este tăiată cu o cruce mare neagră, un scris analfabet cu cariocă arată „oglindă-oglinjoară…..” urmată de măscări de nereprodus, iar „opera” este completată cu măzgălituri de grafitti ce aduc a insemne legionare. Și lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret cărora „Patria recunoscătoare” le aduce omagiu pentru contribuția la dezvoltarea școlii românești, a culturii neamului nostru, li s-a hărăzit tot câte o mare cruce neagră vopsită peste inscripții , așa ca să nu se mai înțeleagă nimic!
Zidurile Universității adăpostesc , chiar în acea zonă, amfiteatrele Facultății de Istorie. N-o fi văzut nimeni ororile astea? Dar ce să ne mai mirăm, când dl prof. univ. dr. Lucian Boia îl blagoslovește pe Spiru Haret arătnd în lucrarea sa „Românizarea românilor” că acest corifeu al învățământului românesc a avut ca principală misiune „românizarea” școlii românești, vezi Doamne, nu numai în Vechea Românie dar și în „provinciile alipite”! Acest individ formează istoricii de mâine! Și alții ca el! Și atunci?
Autor: Prof. univ. dr. Viorica Moisuc
Sursa: Revista Art-Emis