Poate membrii guvernului chiar cred în privatizările şi liberalizările respective şi le consideră oportune! Dar dacă, chiar şi cea mai mică umbră asupra implicaţiilor acestor privatizări şi liberalizări există, măcar şi numai din partea unora dintre membrii cabinetului, atunci se pune realmente problema alegerii pe care guvernul a decis să o facă.
La o simplă şi sumară analiză, se poate lesne observa că privatizările incluse în programul FMI se referă doar la societăţi ce sunt deja profitabile şi în mult hulita administrare de stat sau la societăţi care deţin de fapt monopolul asupra unor activităţi strategice şi că transferarea lor către capitalul străin nu va face decât să lichideze şi puţinul din economia care mai rămăsese sub control naţional. Iar liberalizările din energie nu sunt decât numele diversionist al creşterii preţurilor şi nu semnifică altceva decât că românilor li se interzice în calitate de consumatori să beneficieze prin preţuri mai mici de pe urma resurselor pe care Dumnezeu le-a lăsat lor, şi nu altcuiva! Pe ansamblu, aplicarea în continuare a programului FMI în forma actuală, la care guvernul s-a înhămat, conduce la dispariţia totală a economiei româneşti din spaţiul numit România. Efectele în această privinţă sunt ireversibile.
Este o pură iluzie că externalizarea doar a unor pachete minoritare din „perlele coroanei“ din sistemul energetic rămase încă în mâna statului nu se va solda până la urmă cu pierderea totală a controlului asupra acestora. Respectivele pachete minoritare joacă rolul invitării hoţului în casă. De rest se ocupă acesta. Este businessul lui, este meseria lui, este specialitatea lui! Cu cohorte de avocaţi, prin manevrarea insidioasă a aşa-numitelor drepturi ale acţionarului minoritar, cu constrângerile de piaţă orchestrate de marile multinaţionale din domeniu şi presiunile din partea agenţilor lor de vânzări care nu sunt alţii decât FMI, BM şi Comisia de la Bruxelles, te trezeşti uşor, uşor dat afară definitiv din propria casă. Vor ajunge curând la străini Transgaz, Romgaz, Transelectrica, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, după ce li se vor vinde pachete minoritare, cu atât mai mult cu cât toate acestea sunt afectate deja de transferurile către aşa-numitul Fond Proprietatea, cel mai mare jaf din istoria ţării operat de guvernul liberal Tăriceanu. Active de 4 miliarde dolari, constând tocmai din pachete minoritare la companiile energetice de stat, au ajuns acum în mâna unor speculatori bursieri americani, care vor să le vândă bucată cu bucată unor operatori străini din domeniu.
Fără îndoială, guvernul Ponta nu putea să negocieze cu FMI, refuzând privatizările şi liberalizările (repet, în cazul în care nu cumva crede în acestea!), în timp ce reclama „înţelegere“ din partea stăpânului în privinţa deficitului bugetar ca să reîntregească pensiile şi salariile bugetarilor. Trebuia să aleagă: ori una, ori alta! Alegerea făcută este de înţeles, dar este o proastă afacere. Mâine va fi bine, dar ce se va întâmpla poimâine, fără controlul asupra economiei şi chiar fără economie?!
Cu tot respectul faţă de cei interesaţi de problema salariilor şi pensiilor, aceasta este una secundară în raport cu cea a privatizărilor sau liberalizărilor. Şi nu pentru că nu ar fi importantă, ci pentru că, împreună cu probleme la fel de importante precum deficitul bugetar, creşterea economică, scăderea CAS sau TVA sunt din zona reversibilului (azi sunt aşa, mâine se pot schimba!), în timp ce privatizările sunt din zona ireversibilului: odată întreprinse, nu mai există nimic de făcut, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce!
Ile Serbanescu
sursa: jurnalul.ro