Pr. lect. univ. dr. Ioan Istrati: “Unul dintre semnele lucrării diavolului în lume este mulțimea de oameni care îl ignoră”

Unul dintre semnele lucrării diavolului în lume este mulțimea de oameni care îl ignoră.

O clică minimalist teologică, laxistă, obsedată de iubirisme fără adevăr, o adunătură paraetică sare în sus de câte ori este pomenit diavolul, dezavuată lucrarea lui, exorcizată prezența lui malefică.

Pe scurt oamenii înrobiți în patimi grele despre care rușine e a și grăi, campioni ai mizeriei morale acceptate și minimalizate, sunt arși de insistența canoanelor Sinoadelor ecumenice și ale Sfinților, care – citiți de o sută de ori TOATE – opresc 10 ani, 20 de ani de la Sfânta Împărtășanie pe cei cu păcate de moarte.

Edulcorarea creștinismului de budoir teologic, zâmbetul calin al duhovnicului păcătos, explicațiile energetice ale prezenței răului personal în lume, sunt doar câteva simptome ale acestui diabet spiritual, unde răul e tolerat, înțeles, cosmetizat, susținut pe ascuns, lăsat să cancerizeze celulele din Trupul Lui Hristos.

Astfel, sunt “teologi” care – vai – spun că nu există nimic opritor la Euharistie între soți, uitând ticălos cauza pierderii Gomorei, a Sodomei și a sute de cetăți ale perversiunii în istorie.

Alții nu văd folosul molitfelor Sfântului Vasile cel Mare decât asupra îndrăciților violenți și vocali, înfricoșători.

Îi anunțăm că cei două mii de ani de creștinism care nu pot fi șterși în mod protestant, și miile de Sfinți Părinți, sunt la unison: fiecare păcat e moarte sufletească și lucrare a demonului. Diavolii trebuie mereu alungați din oameni, nu din stihii, chiar dacă prezența diabolică nu e expresă, urlătoare sau violentă.

Multe culte necreștine protestante au evacuat orice referință la diavol, de frica de a-și pierde adepții păcătoși. Zic doar de energii negative, tendințe etc.

Sfânta Biserică este Trupul lui Hristos în istorie, extinderea Lui în umanitate prin Botez, și ea duce un război nevăzut și neîncetat împotriva diavolului și a răului din om sădit de el.

Fără această luptă, cetatea devine o sodomă cu ceremonii mimate pios, cu liturghii de fațadă, în spatele cărora colcăie legiunile de demoni.