Casa Albă continuă să insiste că nu va implica direct soldații americani în războiul din Ucraina, dar continuă să ia măsuri care vor duce inevitabil la un rol de luptă deschisă la scară largă a SUA împotriva Rusiei.
Printre cele mai recente mișcări de creștere a presiunii asupra Kremlinului, Biden a dezvăluit, la o reuniune la summit-ul NATO de la Madrid din 29 iunie, că SUA vor stabili un cartier general permanent în Polonia pentru Corpul al V- lea de Armată, vor menține o brigadă rotativă suplimentară de mii de oameni, trupe în România și vor susține alte desfășurări în statele baltice.
De asemenea, numărul militarilor din trupele americane din Europa, care se apropie în prezent de 100.000, va fi crescut. Biden a fost încântat să afle că Turcia a fost atrasă să renunțe la obiecția față de aderarea Finlandei și a Suediei la NATO.
În drum spre summitul NATO, la bordul Air Force One, consilierul pentru securitate națională al lui Biden, Jake Sullivan, a spus că „Până la sfârșitul summit-ului, ceea ce veți vedea este o poziție de forță mai robustă, mai eficientă, mai credibilă în luptă, mai capabilă și mai determinată pentru a ține seama de o amenințare rusă mai acută și mai agravantă.”
Se presupune că Sullivan citea dintr-un scenariu pregătit, iar obiectivul părea să fie să crească tensiunea cu Moscova, mai degrabă decât să încerce să o reducă și să ajungă la un fel de înțelegere diplomatică.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și-a făcut partea lui. El a afirmat că noile angajamente privind postura forțelor americane au demonstrat conducerea puternică a lui Biden. Ceea ce nu a menționat Stoltenberg a fost că Biden minte de ceva vreme despre prezența personalului militar american în Ucraina.
A lăsat pisica să iasă din geantă în martie, când le-a spus trupelor aparținând celei de-a 82-a Divizii aeropurtate din Polonia că vor merge în curând în Ucraina, afirmând că „Veți vedea când veți fi acolo și unii dintre voi au fost acolo, veți vedea…”
A fost o recunoaștere că forțele americane sunt deja prezente în interiorul Ucrainei, deși Casa Albă a contracarat rapid „daunele”, afirmând că președintele continuă să se opună ca soldații americani să fie direct implicați în lupte. Biden a susținut, de asemenea, că SUA depun eforturi pentru „a împiedica continuarea masacrului [al ucrainenilor]”.
Din nou, limbajul a fost clar pentru a face de înțeles că nu există nicio șansă pentru o posibilă înțelegere cu Rusia pentru a negocia încetarea luptei.
Și acum există un raport New York Times intitulat „ Rețeaua de comando coordonează fluxul de arme în Ucraina, spun oficialii: O operațiune secretă care implică forțele de operațiuni speciale ale SUA indică amploarea efortului de a ajuta armata Ucrainei încă depășită ”.
Articolul descrie un rol mai activ al SUA în Ucraina decât a fost dispusă să admită public Administrația Biden. În februarie, înainte de a interveni în Ucraina, SUA și-au retras cei 150 de instructori militari, mulți dintre ei care antrenau soldați ucraineni cu arme proaspăt achiziționate de fabricație americană.
Cu toate acestea, unii agenți paramilitari și trupe de operațiuni speciale ale Agenției Centrale de Informații (CIA) și-au continuat serviciul în țară în secret, direcționând cea mai mare parte a fluxului de informații pe care SUA îl împarte cu forțele ucrainene.
În plus, soldații pentru operațiuni speciale ai aliaților NATO ai Washingtonului au gestionat mișcarea armelor și echipamentelor în Ucraina și au oferit o anumită pregătire specializată. De asemenea, s-a raportat că comandourile britanice SAS îl păzesc de fapt pe președintele Volodymyr Zelensky.
The NYT specifică, citând oficiali americani și alți oficiali occidentali, că soldații și ofițerii CIA nu se află în prezent în prima linie cu trupele ucrainene. De asemenea, potrivit Times, chiar dacă SUA și statele membre NATO nu au recunoscut prezența soldaților lor paramilitari în roluri operaționale în Ucraina, Rusia și alte servicii de informații din întreaga lume sunt conștiente de acest lucru.
Raportul The New York Times pare a fi în general corect, deși omite unele detalii, dintre care unele le-am auzit de la foști colegi din serviciile de informații. A existat un antrenament deschis considerabil la baza armatei germane Grafenwoehr, precum și la baza aeriană americană Ramstein, pentru a-i familiariza pe ucraineni cu noile arme care sosesc.
La instruire participă și alte țări NATO. Între timp, cadrele soldaților pentru operațiuni speciale și personalul de informații care operează în principal în vestul Ucrainei nu sunt în uniformă și mulți dintre ei lucrează sub diferite denumiri sub acoperire, incluzând uneori afilieri libere cu ambasadele străine și ONG-uri.
Există, de asemenea, o stație convențională CIA, un grup de la Agenția Națională de Securitate și un birou al unui atașat militar în Ambasada SUA, recent redeschisă, la Kiev.
Toate cele de mai sus înseamnă că Biden și alți lideri occidentali au disimulat participarea lor activă la conflictul Rusia-Ucraina. În afară de posibila sa gafa, Biden nu va admite că există deja cizme americane pe teren, dar acestea sunt acolo și joacă un rol major atât în logistică, cât și în partajarea informațiilor.
Potențialul dezavantaj pentru președinte ar putea veni atunci când unii dintre acești soldați vor fi uciși sau, mai rău, capturați și vor începe să vorbească despre rolul lor.
Locotenent-colonelul în retragere al Forțelor Aeriene ale SUA Karen Kwiatkowski, un fost analist al Departamentului de Apărare al SUA, observă că desfășurarea de personal fără uniforme care poate fi dezmințit „este complet tipică etapelor inițiale ale unui război lung susținut de SUA și de lungă durată, manipulare politică pe termen lung a țării țintă.
Acesta este viitorul pe care „strategii” neoconservatori din DC și aliații lor britanici și europeni îl imaginează pentru Ucraina. Mai degrabă decât o soluție negociată, cu un nou rol ucrainean ca țară neutră și productivă, independentă atât de influențele politice rusești, cât și de cele ale SUA. Guvernul SUA și CIA văd Ucraina ca un satrap consumabil, util în competiția sa cu Federația Rusă.”
Fostul analist CIA Larry Johnson vede activitatea în termeni ambigui, comentând totodată că CIA nu a câștigat un război contra insurgenților semi-clandestin în patruzeci de ani. El observă că „ Ucraina este un proxy. Occidentul încearcă să distrugă Rusia, atât de simplu. Un lucru ar fi dacă Rusia ar fi cel mai rău, mai opresiv și mai autoritar regim din lume. Dar nu este nici măcar pe aproape. Chiar dacă Occidentul continuă să încerce să înfățișeze Rusia ca atare.
Adevărul este că Occidentul vrea resursele pe care le are Rusia și vrea să controleze Rusia. Dar Rusia nu este pe cale să fie controlată.
Cu alte cuvinte, Washington ar putea căuta un război fără sfârșit care să încurce Rusia și să-i limiteze opțiunile la nivel global. Administrația Biden și-a mizat reputația și posibilul viitor politic pentru a permite Ucrainei să supraviețuiască fără a ceda cerințelor teritoriale rusești. Este o politică riscantă și chiar periculoasă, atât din punct de vedere practic, cât și din punct de vedere politic.
Persistența ucrainenilor în apărarea lor este în mare parte un produs al garanțiilor SUA și Europei de Vest că vor face tot ce este necesar pentru a-l sprijini pe Zelensky și regimul său, care caută deja 750 de miliarde dolari ca ajutoare pentru „reconstrucție”.
Dacă victimele militare occidentale vor începe să iasă la suprafață, sprijinul politic pentru războiul din Ucraina va începe să se estompeze la Washington și în alte părți și vor exista consecințe în viitoarele alegeri de la jumătatea mandatului din SUA din noiembrie.
Mass-media au fost o majoretă pentru sprijinul agresiv al SUA pentru Ucraina și Zelensky, dar acum încep să se retragă din această poziție, la fel ca și Washington Pos și alte instituții media. Poate că devin convinși că planul de joc promovat de Washington și aliații săi europeni este puțin probabil să reușească, cu un mare preț pentru economiile respective.
Un pas greșit sau chiar un steag fals intenționat de ambele părți ar putea face cu ușurință ca războiul să devină nuclear.
Autor: Philip M. Giraldi, Ph.D.- este director executiv al Consiliului pentru Interesul Național, o fundație educațională. Având numărul de identificare federal #52-1739023, urmărește o politică externă a SUA bazată pe interese în estul Mijlociu.
Adauga comentariu