Petru Romoșan: ”Vestele galbene cer: destituire, şi nu doar demisie!”

15 decembrie, zi de test major pentru mişcarea Vestelor galbene în Franţa, confirmă încă de la 10 dimineaţa că avem de-a face cu o revoluţie, o insurecţie socială nemaivăzută în ultimele decenii, şi nu doar cu o răscoală a săracilor. Suta de euro a lui Macron, care de fapt nici măcar nu e o sută întreagă, asurzitoarea propagandă a mediei oficiale care a instrumentalizat atacul terorist de la Strasbourg nu au schimbat nimic.



Dimpotrivă, mişcarea Vestelor galbene se radicalizează, se organizează, se scriu programe simple şi clare, se cere vehement, intransigent, non-negociabil, referendum de iniţiativă cetăţenească şi destituirea preşedintelui mafiei financiare şi oligarhice Emmanuel Macron. Destituire, şi nu doar demisie.

Ruptura dintre „lumea de sus” a celei de-a V-a Republici (oligarhii, bogaţii, pensionarii „speciali”, patronatele, birocraţia de vârf a statului, partidele, conducerile sindicatelor, presa şi media aservite, elita universitară închinată puterii etc.) şi „lumea celor mici” (clasele populare, perifericii faţă de centrele încăpute, mica funcţionărime, agricultorii, micii întreprinzători) şi a „clasei medii” (moştenitori, absolvenţi de mari şcoli, doctori, profesori, ingineri, arhitecţi, avocaţi, întreprinzători şi comercianţi de tot felul etc.), în descreştere dramatică, se adânceşte, consensul republican pare definitiv pierdut, spart, „cassé”. La orizont se vede din ce în ce mai limpede criza economică într-o ţară esenţială pentru construcţia UE, posibila destructurare a UE şi aproape certa renunţare la euro, care, după cei mai serioşi analişti, e cauza cauzelor pentru mişcarea Vestelor galbene. Opulentele Bruxelles şi Strasbourg, cele două capitale ale UE, cu Parlamentul inutil dar plătit regeşte, cu Comisia nealeasă de nimeni dar foarte intruzivă în viaţa naţiunilor, cu o funcţionărime pletorică, ineptă, insolentă şi foarte bine remunerată pentru cedările de suveranitate, n-au făcut decât să exaspereze, să înfurie o mare parte a populaţiei franceze pauperizată după Maastricht, după introducerea monedei euro şi după NU-ul francez din 2005 la Constituţia europeană, devenită Tratatul de la Lisabona, impus arbitrar de Nicolas Sarkozy (actualul consilier privilegiat al lui Emmanuel Macron). În România, cea mai mare „şmecherie” e să te faci ales europarlamentar (şi şefii partidelor o visează) sau să lucrezi ca funcţionar la Bruxelles, ca mulţi din echipa guvernamentală a lui Dacian Cioloş.

Vestele galbene nu vor doar renunţarea la nişte taxe iresponsabile, obraznice, taxele pe emisiile de carbon, taxele pe carburanţi, nu vor suta de euro pe modelul Ceauşescu, ci vor creşterea puterii de cumpărare, care se poate realiza numai prin remodelarea substanţială a întregului sistem fiscal şi de redistribuire a veniturilor pentru „les petits” („cei mici”) şi pentru clasa medie pe cale de dispariţie (ce constituie împreună trunchiul central al naţiunii franceze), dar şi pentru privilegiaţi, „tagma jefuitorilor”, cum bine o numea Tudor Vladimirescu al nostru la 1821. Partidele politice din opoziţie, dreapta populistă a lui Marine Le Pen şi extrema stângă burgheză a lui Jean-Luc Mélenchon, încearcă disperat să se asocieze Vestelor galbene, care se anunţă câştigatoare în războiul social cu establishment-ul putregăios, susţinut încă de impresionante forţe de poliţie şi de o presă şi o media larg detestate. Sindicatele, complice cu puterea de decenii, au fost date dispărute în ultima lună şi se milogesc acum pe lângă Vestele galbene să fie acceptate şi ele la manifestaţie. Sindicatele riscă, în fapt, să dispară definitiv.

După canalele mediei neoficiale, mai multe surse din Ministerul de Interne anunţau pentru 15 decembrie o mobilizare mai scăzută a protestatarilor la Paris, dar foarte probabil mult mai violentă. Astfel, acelaşi Minister de Interne, prin apariţia la BFMTV (principala ţintă media a Vestelor galbene) a lui Laurent Nuñez, secretar de stat, a anunţat mobilizarea a 69 000 de poliţişti şi forţe de ordine pentru întregul teritoriu francez (faţă de 89 000 pe 8 decembrie), dintre care 7 400 numai la Paris (faţă de 8 000 pe 8 decembrie). Poliţia se aşteaptă la orice, la ce e mai rău, pentru că toate zăgazurile convenţionale au fost rupte. La orele 14, sursele oficiale dădeau doar 20 000 de manifestanţi, de Veste galbene, dintre care vreo 4 000 la Paris. Dar la aceeaşi oră sursele de informare nealiniate indicau o hartă a ţării împânzită de sute, daca nu mii de puncte de întânire şi blocaj : oraşe mari şi mici, mari intersecţii şi intrări pe autostradă etc. Totuşi, orele cu adevărat periculoase sunt cele de seară, când poliţia cere împrăştierea protestatarilor şi când au loc şi cele mai mari violenţe şi distrugeri.

Sâmbăta trecută, pe 8 decembrie 2018, preşedintele Macron s-a baricadat în palatul prezidenţial, în miticul Élysée, iar autorităţile au pus în mişcare un dispozitiv enorm, şocant, ca să răspundă fricii care ar fi pus stăpânire pe preşedinte. Din surse fiabile, din interior, establishment-ul pare a crede cu tărie în ficţiunea despre un atac al Rusiei lui Vladimir Putin asupra Franţei şi a lui Macron. O altă ficţiune ridicolă îi face vinovaţi pe Donald Trump şi serviciile secrete americane. „500 de gărzi republicane din primul regiment de infanterie, plus vreo 100 de poliţişti şi jandarmi din Grupul de securitate al preşedinţiei Republicii” l-au apărat pe un Emmanuel Macron asediat. Şi „în acelaşi timp, în exterior, un elicopter era pregătit să-l exfiltreze pe şeful statului” francez (La Voix du Nord, Le Dauphiné şi o mulţime de alte ziare au citat aceste informaţii apărute în săptămânalul Le Canard enchaîné). Le Canard enchaîné, ca Academia Caţavencu altădată, e cunoscut mai ales pentru sursele sale directe din Ministerul de Interne şi din serviciile speciale. Mulţi comentatori francezi au asociat instantaneu suta de euro a lui Macron şi elicopterul pregătit cu suta de lei şi elicopterul lui Ceauşescu.

Într-o declaraţie filmată la 13 decembrie 2018 în sala Jeu de Paume de la Versailles, reamintind astfel Jurământul de la Jeu de Paume (legământul celor trei stări – popor, o parte a nobilimii şi o parte a clerului – de a ramâne unite până la votarea unei Constituţii, legământ făcut în 1789, cu puţin înainte de declanşarea Revoluţiei franceze), doi reprezentanţi ai Vestelor galbene au dat citire principalelor revendicări. Comentatorii subliniază remarcabila combinaţie de revendicări sociale urgente şi revendicări politice generale indispensabile, printre care deja faimosul referendum pentru iniţiativa cetăţenească (RIC).

Revendicările sociale : „1. scăderi serioase ale tuturor taxelor şi impozitelor la prodsele de primă necesitate (energie, locuinţă, transport, produse alimentare, îmbrăcăminte…). 2. scădere semnificativă a tuturor rentelor, salariilor, privilegiilor şi pensiilor actuale şi viitoare ale aleşilor şi ale înalţilor funcţionari.”

Revendicările politice : „Să i se dea poporului dreptul de a declanşa un referendum în vederea modificării Constituţiei şi interzicerea oricărei modificări a Constituţiei fără trecere prin referendum ; să i se dea poporului dreptul de a formula sau de a abroga o lege pe subiectul pe care îl alege ; să i se dea poporului dreptul de a cere un referendum pe toate legile votate în Parlament ; preşedintele Republicii să fie obligat să prezinte toate tratatele, acordurile şi pactele internaţionale la un referendum înainte de ratificarea lor.”

Cererea de veste galbene este în creştere în toată Uniunea Europeană, inclusiv în Bulgaria. În România, la fel ca în cursul anului 1989, nu este încă nimic nou de semnalat. Aceeaşi băltire în ape politice foarte murdare pe care o trăim de atâta vreme. Mai rău, fostul ziarist Mălin Bot, perceput de cei mai mulţi ca un reprezentant violent al establishment-ului binomic, oligarhic şi interlop, al Sistemului, de la Bucureşti, şi-a pus, impostor, un fel de vestă galbenă. Ne putem aştepta ca în viitor toţi acoperiţii din presă şi din media sa-şi procure simultan veste galbene şi bâte…

Autor: Petre Romoșan

Sursa: Correct News