Nu știu de ce am sentimentul că suntem din nou subiecții unui experiment totalitar. Pauza de democrație s-a terminat.
Spuneam, nu de mult, cam prin 2008, după declanșarea crizei economice, că viitorul este al acelui model politic, economic și social se dovedește cel mai rezistent la criză. S-a dovedit că modelul așa-zisei ”democrații dirijate”, adică un model autoritar, asortat cu ceva domenii de relativă libertate, politică și de exprimare, a fost ”câștigătorul”. Mai ales că, spre pildă, China, prin excelență prototipul acestui tip de democrație, nu doar că a crescut în perioada de criză, ci a și generat prosperitate pentru zeci și zeci de milioane de chinezi, în timp ce modelul liberal occidental a băgat în sărăcie și precaritate zeci de milioane de oameni.
Cred sincer că Occidentul este cuprins de panică în fața încercărilor cărora trebuie să le facă față. Nu are niciun proiect, nu are idei despre cum să iasă din fundătură, ci doar improvizează. Încearcă să strângă șurubul, folosindu-se de un instrument tembel, ”corectitudinea politică”, un substitut pentru cenzura pe față, și în numele căreia se limitează libertatea de exprimare. Suveranitatea poporului este limitată de ”statul profund”, care, sub diverse pretexte, gen ”combaterea corupției”, are drept de veto asupra alegerilor cetățenilor, și face din votul popular o parodie. Libertățile economice sunt oricum limitate de monopoluri și de oligopoluri. Libertatea de mișcare este limitată sub pretextul combaterii ”emigrației ilegale”. Statele au ajuns un soi de stăpâni de sclavi, pe care îi vând ieftin stăpânilor economiei.
Occidentul nu se va putea opune noului model cu astfel de măsuri. Nu imitându-l pe cel autoritar se rezolvă criza de sistem, ci prin construirea alternativei la el, prin întărirea democrației. Doar că liderilor lumii occidentale a început să le placă postura de autocrați. Și găsesc în marile corporații, inclusiv, sau în mod special, în giganți media, gen Google și FB. Care, de la ”revoluțiile FB”, au ajuns promotoarele contrarevoluției, într-un soi de reacționarism progresist.
Strânsul șurubului nu e semn de inteligență, ci de slăbiciune. Dar la ce lideri are acum ”lumea democrată”, să zicem mersi, că se poate și mai rău…
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu