Paul Dragos Aligica: Referitor la volumul “In slujba tarii”, si agitatia din jurul lui

Este greu de înțeles toată povestea, natura deciziei, natura procesului. Nu se înțelege de ce, dacă tot s-a luat hotărârea, nu s-a folosit o metodă clasică, încetățenită și s-a ajuns la actualul fiasco nu doar în termeni de strategie, ci și în termeni de conținut. Cu atât mai paradoxal e faptul că existau resurse la partid pentru o soluție decentă.

Cu câteva luni în urmă, ne-a bucurat anunțul făcut cu oarecare trepidatie că mai mulți intelectuali publici de dreapta s-au alăturat eforturilor partidului in cauză pentru a salva liberalismul, dreapta etc. de deriva extremistă și populistă și, evident, de putinism.

Până la urmă, nu accentul dramatic și excesiv dat anuntului si momentului contează, ci faptul în sine. Ceva ce trebuia aplaudat: niște intelectuali care, în loc să își piardă vremea steril pe rețelele sociale, merg alături de conducerea unui partid politic și își asumă curajos tăria convingerilor și valorilor, mergând până la capăt pe calea implicării politice.

Încă nu am văzut roadele acestei alăturări și implicări. Așteptăm materiale doctrinare, o renaștere a ISP, intervenții și idei noi aduse de intelectuali etc. Să sperăm că vor veni, fiindcă această campanie electorală are nevoie de idei și suflu nou.

În contextul situației create de saga și substanța cărții dlui Ciucă însă, apare o mare nedumerire. De ce nu au fost folosiți intelectualii puși la dispoziția partidului? Cel puțin unele dintre aspectele stilistice și de conținut care fac deliciul criticilor azi ar fi fost evitate.

Este de notat că există instaurate în lumea civilizată occidentala de la care trebuie să ne inspiram si noi, romanii, ca sa nu rămanem in urmă, 4 (patru) modalități prin care intelectuali și autori consacrați pot colabora și colaborează cu politicieni sau figuri publice majore în publicarea unor cărți:

1. Interviu sau dialog: Această modalitate presupune publicarea unei cărți care constă într-o serie de interviuri sau conversații între un intelectual sau scriitor și o figură politică majoră. În acest format, intelectualul ghidează discuția, iar figura publică oferă perspective personale și profesionale. Este o metodă foarte directă și accesibilă de a explora ideile unei personalități publice.

Exemple: Dialogues with Lech Wałęsa (Lech Wałęsa în dialog cu Marek Miller); Power and Responsibility (interviuri cu Condoleezza Rice, condus de Philip D. Zelikow); și avem și în România numeroase exemple.

2. Co-autorat slab: În acest caz, cartea este atribuită în principal unei figuri publice majore, dar există un scriitor sau intelectual care contribuie semnificativ la structurarea și scrierea textului, deși figura sa este notată cu font mai mic pe copertă. Scriitorul ajută la organizarea ideilor și stilizarea mesajului, dar creditul principal revine personalității politice.

Exemple: My Life (Bill Clinton with John Passant); The Audacity of Hope (Barack Obama with Christopher Michel).

3. Co-autorat pe picior de egalitate: Aici, ambele părți își împart în mod egal responsabilitățile creative și primesc un credit egal pentru scrierea cărții. Cartea poate explora idei și perspective comune între intelectual și politician, evidențiind colaborarea autentică dintre cei doi.

Exemple: Leadership (Rudy Giuliani and Ken Kurson).

4. Editorii și ghostwriters (asistenți secreți la redactare): În această situație, scriitorii sau editorii ajută figurile publice în mod privat să-și scrie memoriile sau cărțile de idei. Contribuția acestora poate varia de la stilizare până la scrierea întregii lucrări, dar nu primesc credit pe copertă sau public.

Exemple: Decision Points (George W. Bush – ajutat de Christopher Michel, ghostwriter); What Happened (Hillary Clinton – cu ajutorul echipei editoriale ghostwriting).

Deci existau și (a) precedente si modele in Occident, cu care ar trebui sa fim sincroni, și (b) resurse uman-intelectuale de partid, aflate la dispoziția conducerii partidului. De ce s-a mers pe actuala variantă este imposibil de înțeles.

Dincolo de umilirea suplimentară la care sunt supuși intelectualii în cauză, care cu bună credință s-au aliniat la chemarea partidului și s-au pus la dispoziție ca să ajute o cauză politico-ideologică, așa cum o înțeleg ei, vedem acum rezultatele în termeni de conținut și de impactul electoral …Si nu arată prea incurajator…

Și astfel, un precedent care putea să fie bun – reintroducerea intelectualilor de dreapta în politică prin partidul fanion al ideilor liberale in Romania și reașezarea lor la locul pe care îl merită ca parteneri sau egali intelectual ai liderului acestui important partid român – eșuează lamentabil și nici măcar nu se înțelege de ce și cum s-a întâmplat un asemenea fiasco…

Autor: Paul Dragos Aligica