Din păcate, au dreptate cei care spun că Raportul Draghi s-a transformat rapid dintr-o posibilitate de a discuta serios problema europeană (și anume că se afundă din ce în ce mai mult într-o criză, în bună măsură autoindusă), într-un instrument cooptat rapid de mass-media oficiale și de rețelele și cercurile dirigente pentru a mai trage o nouă rundă de propagandă pe linii bine cunoscute și golite de sens.
În acest context, e bine să menținem o linie echilibrată, amintind, când și cum putem, că Proiectul European este într-o criză profundă și că, în acest moment, recunoașterea realității acestei crize este cel mai serios și profund act pro-european pe care îl putem face.
Respingerea modului propagandistic și diversionist de formulare a problematicii de către clasa dirigentă europeană nu este soluția, dar este premisa oricarei soluții. În ceea ce privește modul și nivelul abordării chestiunii în România, să nu mai vorbim. Nivelul mass-media, al intelectualilor publici și al comentatorilor este cel care este…
Revenind la Europa și lăsând intelectualii publici și influencerii români cu problemele lor (și ele sunt, e drept, multe, mărturie stă activitatea lor eroică pe FB), lucrarea “The European Economy since 1945: Coordinated Capitalism and Beyond”, scrisă de Barry Eichengreen, a radiografiat de mult lucrurile. Ea sugerează că actuala criză este una structurală și are la bază provocările și schimbările asociate cu trecerea de la creșterea economică extensivă la cea intensivă în Europa.
1. Creșterea extensivă: În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, Europa a experimentat o creștere economică extensivă, bazată pe expansiunea fizică a producției și investiții masive în industrie și infrastructură. Această creștere a fost susținută de moștenirea instituțională a Europei de Vest. Solidaritatea dintre aceste instituții a contribuit la mobilizarea economiilor pentru a finanța investiții și a stabiliza salariile, favorizând astfel dezvoltarea economică extensivă.
2. Schimbarea la creșterea intensivă: Pe măsură ce economia globală s-a schimbat în era cunoașterii și a globalizării, Europa a trebuit să se adapteze la o creștere economică mai intensivă. Economia europeană a fost nevoită să se concentreze pe sectoarele de înaltă tehnologie, cercetare și dezvoltare și să promoveze cunoașterea și educația pentru a rămâne competitivă într-o lume globalizată.
3. Dar atenție: Pe măsură ce economia globală s-a schimbat și a intrat în era cunoașterii și a globalizării, instituțiile tradiționale ale Europei au devenit tot mai puțin adaptate la noile provocări și cerințe economice și au început să se erodeze dramatic. Unele instituții, strategii și politici publice s-au dovedit chiar a fi un obstacol în calea tranziției de la creșterea extensivă la cea intensivă.
Sistemele rigide de reguli și politici birocratice, adoptate în timpul sau în amintirea creșterii economice extinse, au devenit o piedică în calea adaptării la cerințele unei economii bazate pe cunoaștere și inovație. Aceasta a dus la întârzieri în adoptarea tehnologiilor noi și la o creștere mai lentă a eficienței economice. În plus, în contextul globalizării, aceste instituții au fost adesea dificil de coordonat într-o economie globală tot mai interconectată și interdependentă.
Prin urmare, Europa și națiunile sale componente au o problemă de gestionare în această tranziție la economia globală bazată pe informație și cunoaștere. Instituțiile și formulele instituționale europene au avut atât un rol pozitiv, contribuind la succesul inițial al economiei europene, cât și un rol negativ, reprezentând un obstacol în fața adaptării la noile provocări economice și sociale.
Concluzia este că Europa trebuie să abordeze în mod proactiv reformarea instituțiilor sale pentru a răspunde cerințelor unei economii globale tehnopotentate informatic și antreprenorial. În ce măsură actualele priorități de schimbare instituțională și de politică economică la nivel european vin într-adevăr în întâmpinarea acestei cerințe structurale, evidențiate de cartea în discuție, este o dezbatere separată.
Problema este că nu vom putea avea acest tip de dezbateri atât timp cât diagnosticul problemelor economiei europene are loc într-un registru lipsit de realism si manipulant in interesul clasei dirigente și, mai mult, formulat în mare măsură, de factură propagandistică și diversionistă. Aici s-a ajuns…
Autor: Paul Dragos Aligica
Adauga comentariu