Paul Dragos Aligica: “Într-o economie integrată real, performanța uneia dintre părți NU este un joc cu sumă zero, ci un multiplicator comun”

Cum știm asta? Recunoaștem formulările clasice ale lui Viner și Balassa (care se predau și în anii ’80 la ASE) sau cele mai noi ale lui Krugman și Romer, care încă nu erau în manuale în acei ani fiind abia în formare, dar cu care ar trebui să fie familiar orice comentator public privind performanța economică a României sau a UE:

1. Efectul de multiplicare prin comerț intra-zonal fără bariere vamale. Când o țară membră crește economic, cererea internă de bunuri și servicii crește. Deoarece în interiorul uniunii vamale nu există taxe vamale și bariere netarifare majore, o parte importantă din această cerere suplimentară se îndreaptă către bunurile și serviciile produse de celelalte state membre. Exporturile celorlalte țări cresc automat → PIB-ul lor crește → creștere economică la nivel de uniune.

2. Integrarea lanțurilor valorice regionale. În economiile integrate moderne, producția este fragmentată între țări. Dacă economia unei țări „din mijlocul lanțului” crește, ea cumpără mai multe inputuri intermediare de la furnizorii regionali și vinde mai multe produse finite către alte piețe din uniune. Creștere sincronizată și amplificată în toate verigile lanțului valoric → efect pozitiv asupra întregii uniuni.

3. Efectul de difuzie a investițiilor străine directe (ISD) și efectul de spill-over. Când o țară membră devine mai atractivă și crește rapid, atrage ISD masiv. O mare parte din aceste investiții sunt făcute de companii din alte state membre sau companii globale care folosesc întreaga piață unică drept piață-țintă. Ulterior apar efectele de spill-over: transfer de tehnologie, creșterea productivității în țările vecine, subcontractare regională. Creșterea unei singure țări devine motor de creștere pentru restul uniunii.

4. Convergența veniturilor și creșterea pieței unice totale. Într-o uniune economică există un efect natural de convergență. Când o țară mai săracă crește mai rapid decât media (catch-up growth), venitul pe cap de locuitor crește, iar puterea ei de cumpărare pe piața unică se amplifică. Aceasta înseamnă o piață internă mai mare și mai bogată pentru toate firmele din uniune. Creșterea economică a țării „în curs de recuperare” mărește dimensiunea efectivă a pieței unice → beneficiază toate statele membre.

Și asta reducând analiza la elementele de bază. Nu am luat în calcul ceilalți factori (redistribuiri, impozite, forță de muncă etc.). Nu am inclus nici efectul accelerator al convergenței si nici artificiul statistic al bazei de pornire in analiza comparativa a ratelor de crestere.

REZUMAT SIMPLU:

Într-o uniune vamală și piață unică adevărată, economiile nu mai sunt „sumă zero” între statele membre; sunt profund interconectate. Creșterea uneia devine, prin comerț, investiții și lanțuri de producție, creștere pentru toți. De aceea, de exemplu, creșterea economică a României a fost unul dintre motoarele de creștere pentru celelalte economii ale UE.

Dacă UE ținea România în afara pieței unice, pierdea toate aceste beneficii structurale. Faptul că România a fost integrată nu a fost un act de generozitate, ci un CALCUL ECONOMIC RATIONAL PENTRU AMBELE PARTI. O economie emergentă mare, cu potențial de recuperare rapidă, creează automat câteva avantaje majore pentru Uniune:

1. O piață suplimentară de peste 19 milioane de consumatori pentru firmele din statele membre, fără tarife și bariere.

2. O forță de muncă suplimentară și competitivă, necesară pentru industriile europene care se confruntau cu îmbătrânire demografică și deficit de personal.

3. O regiune stabilă politic și economic, care reduce costuri de securitate și de instabilitate la frontiere.

4. O economie în convergență care aduce ani de creștere rapidă și cerere suplimentară—un multiplicator direct pentru economiile mature.

5. O ancoră pentru lanțurile valorice germane, olandeze, franceze: industrii care aveau nevoie de parteneri regionali integrați pentru a rămâne competitive global.

Pe scurt:

Uniunea Europeană NU a făcut un act caritabil, ci a construit în mod inteligent și strategic o zonă economică mai mare, mai competitivă și mai prosperă pentru toți membrii săi. Și a beneficiat substanțial de pe urma acesteia.

Noi, cei care am pledat pentru integrare si am construit esafodajul acesteia, ASTA AM EXPLICAT LA VREMEA ACEEA LUMII, EUROPEI ȘI PLANETEI. Așa am gândit noi linia de propagandă pro-românească și pro-integrare.

Integrarea României e benefică pentru România ȘI ÎN EGALĂ MĂSURĂ pentru Germania, Olanda, Austria, Franța și celelalte economii. Asta am spus atunci și asta ar fi bine să spunem în continuare.

A prezenta România ca un beneficiar nevolnic al acestui proces -sau mai grav ca un castigator al unui joc al cresterii cu suma nula cu alte economii europene- nu este doar incorect, ci și iresponsabil si periculos pentru interesul național al României. Mâine-poimâine se trezesc unii și spun: „Păi chiar românii sunt cei care au spus că ei doar au luat de la UE și au beneficiat, iar noi – europenii – suntem în pierdere cu ei…”

Autor: Paul Dragos Aligica