Interpretarea standard a impactului inteligenței artificiale (AI) susține că aceasta va înlocui o bună parte din gulerele albe, profesiunile celor “educati”. De aici o formă panică. Aproape săptămânal apar noi liste cu profesiile vizate, iar numărul lor nu este mic. La fel și statisticile privind disponibilizările din sectoarele de vârf. Argumentele și tendințele sunt reale.
Totuși, începe să prindă contur un alt tip de argument, care pune accentul pe o dimensiune diferită. Este un punct de vedere interesant, în special pentru părinții care privesc cu îngrijorare evoluția educației și pregătirii profesionale a copiilor lor în noile condiții. Merită analizat cu atenție.
DESPRE CE E VORBA:
Fără a nega faptul că impactul AI va fi major în distrugerea a numeroase joburi ce păreau sigure până acum 3–4 ani, această interpretare atrage atenția odată cu perfecționarea AI, se conturează o logică foarte interesantă: AI amplifică necesitatea unor experți calificați in AI – dar nu în sens tehnic, tehnologic ci social, strategic și instituțional.
Se conturează astfel emergența unui strat profesional esențial: mediatorii între AI și decidenții instituționali. Acești actori nu sunt nici ingineri AI, nici tehnicieni, ci “traducători” si “aplicatori” sociali, institutionali, politici și culturali ai tehnologiilor. Paradoxal, AI poate elimina un număr semnificativ de programatori, analiști sau operatori de date, dar nu înlătură nevoia de autorități interpretative ale formelor si implicatiilor aplicarii tehnologiei – dimpotrivă, le ridică la un nivel superior de complexitate și importanță.
Un exemplu ilustrativ sunt firmele de consultanță strategică. In esență, acestea nu sunt pe cat se crede furnizori de conținut, cât sunt furnizori de context și legitimitate. AI poate genera propuneri strategice excelente, dar nu poate construi înțelegerea operațională a propunerilor, consensul în consiliul director al unei companii și nici nu poate convinge părțile interesate să le implementeze.
Pe măsură ce înțelegem mai profund impactul AI asupra sistemelor sociale, economice și de guvernanță, devine clar că vor fi necesare noi competențe. Trecerea către o eră în care AI joacă un rol central nu produce dispariția intermediarilor și a interpreților socializați în sisteme simbolice și culturale, ci reconfigurarea și întărirea lor.
NOI FUNCȚII, ROLURI ȘI TIPURI DE MUNCĂ
Suntem însă pregătiți pentru aceste noi funcții, roluri și tipuri de muncă, unele care nici măcar nu au încă un nume sau o definiție clară, dar care vor deveni inevitabile odată cu avansul inteligenței artificiale?
Aceasta este o întrebare fundamentală. AI nu înlocuiește doar vechi funcții repetitive sau analitice — ea transformă modul în care lucrăm, colaborăm, învățăm și decidem. În acest nou peisaj, va exista o nevoie tot mai mare de arhitecți ai semnificației, coordonatori ai sensului social, designeri de instituții algoritmice, eticieni tehnologici, curatori de narațiuni digitale și mediatori culturali între logica mașinii și complexitatea lumii umane.
Multe dintre aceste roluri sunt încă în stadiu incipient sau nici măcar nu au apărut — sunt pozitii si roluri si meserii pe care nici nu le putem imagina bine acum — dar logica transformării impusă de AI le va aduce în prim-plan.
A fi “pregătit” înseamnă pentru noile generatii pe care le pregatim in sistemul de educatie nu doar a învăța cod sau a folosi aplicații AI, ci și a dezvolta “competențe transversale”, cum ar fi: gândire critică, interpretare simbolică, logica si etica aplicate, empatie socială, interdisciplinaritate, comunicare inter-disciplinară și capacitatea de a naviga spații instituționale în schimbare.
Lipsa acestor competențe – dar mai ales lipsa unui cadru instituțional și educațional capabil să le anticipeze și să le cultive – riscă să genereze un gol de adaptare în fața celei mai importante mutații tehnologice a timpului nostru. Tocmai de aceea, întrebarea „Suntem pregătiți?” nu este retorică – ci una care trebuie pusă la toate nivelurile: individual, instituțional, politic și educațional.
CONCLUZIE
În final, în mod ironic, se va vedea că nu atat inginerul tehnolog AI devine figura centrală, ci accentul se va muta pe cei care ar putea încadra AI-ul într-o narațiune convingătoare unui context social sau organizational anume, pe expertul care îl poate ancora într-un cadru instituțional coerent și îl poate articula într-un proces decizional politic, juridic și socialmente acceptabil.
Aceasta este, probabil, una dintre cele mai puțin înțelese implicații ale AI: consolidarea “preoțimii laice” a interpretării – brokeri de sens și legitimitate. Vechile îndeletniciri în care se funcționa pe pilot automat sunt depășite. Noile îndeletniciri, care implică cu adevărat creativitate, inteligență și imaginație umană, sunt cele care se vor afla pe val.
PS
O NOTĂ DE PRECAUȚIE: Ca toate argumentele care circulă în momente de tranziție și dezorientare, și acesta trebuie privit cu o doză de scepticism. Nu este o predicție absolută, ci un scenariu posibil.
Un lucru este însă cert: societatea nostra NU e pregătita pentru această funcție sau evoluție. Lumea profesională nu e pregătită. Iar lumea mediatică și intelectualilor publici– cea care ar trebui să fie la interfața pregătirii și informării publicului – este cea mai depășită și mai retardată dintre toți. “Trogloditism intelectual” nu e o exagerare…
Acest decalaj între dinamica tehnologică și capacitățile de informare, interpretare și educație oferite societății de către cei care, în mod normal, ar trebui să îndeplinească această misiune, dar care sunt incapabili intelectual și informațional să o facă, ar putea deveni curand una dintre marile provocări ale deceniului ce ne stă in fată.
Autor: Paul Dragos Aligica
Adauga comentariu