Discutia cu privire la eliminarea dreptului de veto al tarilor membre (deci si al Romaniei) în domeniile de politică externă și de securitate in deciziile europene a inceput cu stangul. De ce:
1. NU este vorba despre o simpla procedura de vot si de o dezbatere despre aspecte tehnice ale sistemelor de votare -pe axa unanimitate, majoritate, pluralitate- ci este vorba inainte de toate de problema suveranitatii nationale a Romaniei. Mai precis, trecerea in etape de la starea de suveranitate nationala la conditia de obiect al suzeranitatii unei puteri externe.
Nu spun ca e rau si nu spun ca este bine. Spun doar ca indiferent care ar fi pozitia pe care o luam, ar trebui sa recunoastem si respectam magnitudinea problemei si a sarcinii ce ne sta in fata. SI anume trecerea intr-o noua faza mult mai avansata si greu reversibila a procesului de RENUNTARE LA SUVERANITATEA NATIONALA.
Asadar ar fi onest sa spunem oamenilor ca despre asta e vorba si sa nu incercam sa ii facem din vorbe ca si cum esenta ar fi doar o chestiune procedurala in politica externa si cea de securitate
2. Daca intram in procesul Istoric de Demantelare a Suveranitatii Statului Roman ar trebui sa incepem prin a recunoaste magnitudinea si importanta problemei. E pacat si strigator la cer sa tratam cu superficialitate, neseriozitate -din varful condeiului si al buzelor- ceea ce ai nostri din vechime au decis, generatie dupa generatie, ca este o chestiune pentru care a meritat sa isi riste sau chiar sacrifice destinele si vietile.
3. O asemenea decizie NU se ia fara dezbateri nationale majore, fara consultari populare si fara proceduri referendare majore. O fi moda altfel in lume acum si deciziile se iau in plic de sus in jos dar asta e o decizie prea mare ca sa se ia dupa modele curente.
Nu poate sa isi asume aceasta imensa sarcina istorica un presedinte vremelnic, un ministru, o figura publica, un partid, o institutie fie ea si una de forta etc., toti trecatori prin peisajul politic si istoric al acestei tari. Nimeni nu le-a dat mandat si nimeni nu trebuie sa se considere constitutional, istoric, moral si politic indreptatit sa ia aceste decizii in mod mecanic, rutinier, inertial in numele poporului si statului roman. E o decizie care cere consultari nationale si procedura colectiva, nationala.
4. Sa intelegm ca daca generatia actuala a hotarat sa renunte la suveranitatea nationala si sa inceapa procesul de demantelare a Romaniei – adica a suverantiatii si integritatii nationale- are o responsabiliate imensa in fata generatiior trecute si a celor viitoare. Sa tratam cum se cuvine (politic, istoric, moral si constitutional- procedural) astfel de decizii care sunt pe acelasi plan cu cele de la 1877 sau 1918. Ne aflam in fata celui mai important moment posibil din ciclul istoric al vietii unei natiuni.
5. Cu privire la fondul problemei, repet: Nu spun ca e rau si nu spun ca este bine. NU am luat o pozitie. Din simplul motiv ca inca NU am vazut argumente si analize serioase pro si contra. Ceea ce am vazut pana acum nu se califica.
Sugerez doar ca e bine sa tratam cu respect, profesionism, responsabilitate si inteligenta problema. Sa formulam analize si argumente serioase. Sa nu ne purtam ca si cum o asemenea chestiune poate fi trata ca in Cismigiu sau la bodega. Adica balcanic, caragialesc , superficial si neserios cu bascalie, polemici cu pseudo-adversari carcicaturali, sofisme, artificii retorice, glumitze, exemple inconcludente si manipulatorii, ambiguitati conceptuale si inconstienta istorica. Adica exact cum NU le place colegilor care se revendica de la spiritul serios, occidental…
Daca tot ne revendicam de la spiritul serios, occidental si vrem sa demantelam suvernitatea nationala a Romaniei pentru a o occidentaliza, haideti ca sa facem asta temeinic, cu o atitudine, cu argumente, cu o documentare si cu analize temeinice, occidentale…
Autor:Paul Dragos Aligica
Adauga comentariu