Partidul SRI

Ar putea spune cineva: „Și ce dacă îi controlează domne’ securiștii, și ei «e» tot pentru țară!” Aici e buba: Securitatea a lăsat impresia că ea e „pentru țară”, că-i mai bună ca armata, partidele politice, economia, Finanțele, educația, toate la un loc. Actuala gândire a securiștilor a început, cred, odată cu venirea la putere a comuniștilor. Miliția nu avea puterea să impună cu forța stalinismul și comunismul, așa că a făcut-o Securitatea.



De la asasinarea elitelor, inclusiv cele politice, la impunerea „Omului Nou”, cu dosar curat, totul a fost apanajul Securității. A mers atât de departe încât ii controla și spiona inclusiv pe toți capii PCR. Îi montase microfoane inclusiv lui Ceaușescu în vilă. După care a participat activ la înlăturarea și asasinarea sa. A făcut deci politică la fel ca PCR, dacă nu mai multă. Securitatea devenise Stat în Stat. Îi avea pe toți „la mână”. La fel este și acum. Am intrat în capitalism conduși de Securiști.

Securitatea are forța să se inventeze și să se reinventeze mereu și românii au o înclinație, dracu știe de unde, nativă sau cultivată, de secretomanie, de bârfă, că „știe el de la ăla” ce face ălălalt. Poate este influența orientală, poate așa am rezistat în istorie, cert este că acest fel de a fi al românilor a fost tot timpul mană cerească pentru securiști.

Împânzirea tuturor partidelor politice nou apărute cu securiști, plasați în poziții cheie, aducerea în față a eșalonului doi al Securității a fost cel mai ușor lucru. Practic, Securitatea a format toate partidele de după ‘89. De la PDSR, care a fost înțesat cu securiști, la PNȚCD și PNL, toate partidele au fost controlate de Securitate. De la Ion Iliescu, la Radu Câmpenu și Mircea Ionescu Quintus, mai puțin Coposu, la toți Politrucii din eșalonul doi, toți erau controlați de Securitate; iar dacă nu, le găseau ei ceva cu care să-i aibă la mână. Când am intrat prima dată în ‘90 în PNL, am fost îngrozit de câți securiști erau. La fel, după aceea, în ‘93 în PD.

Personal, am sperat tot timpul că ne vom curăța de securiști. Din păcate, nu numai că nu ne-am curățat, dar în ultimii ani, inclusiv sau mai ales în timpul mandatului lui Traian Băsescu, Securitatea a devenit atât de puternică încât a preluat controlul întregii societăți, partide politice, economie, presă și, mai ales, justiție. Practic, România a fost și este condusă de Securitate. S-au schimbat între ei, și-au dat puterea de la unii la alții, dar tot ei, securiștii au exercitat tot timpul controlul.

De doi ani, lucrurile, din motive obiective sau subiective, au luat o turnură nouă. Ce s-a întâmplat? Securitatea a făcut o greșeală capitală, pe care nu o făcuse niciodată: A ieșit la lumină și a vrut să controleze pe față Societatea. Pentru a reuși acest lucru, controlând Justiția, a început să aresteze toți politicienii și să le ia locul, a făcut înțelegeri politice externe, s-a implicat direct în economie, omorând capitalul românesc, pentru a controla toată resursa financiară. Arestarea și condamnarea politicienilor a fost însă greșeala capitală, pentru că, luați pe sus, unul câte unul sau la grămadă, politicienii, care până mai ieri se obișnuiseră cu securiștii, și-au văzut libertatea și chiar viața, a lor și a familiei, puse în pericol.

De aici și până la a ataca frontal Securitatea nu a mai fost decât un pas. Prima a fost Elena Udrea, care a devoalat Sistemul și l-a atacat în forță. A urmat, pentru o perioadă scurtă, Train Băsescu, până a fost liniștit. Când crezuseră că au scăpat, a urmat un atac de o forță nemaiîntâlnită de la… Liviu Dragnea, adică de la liderul partidului înțesat cu cei mai mulți securiști pe metrul pătrat, partid pe care-l controlaseră tot timpul.

E greu de spus ce l-a făcut pe Dragnea să se războiască cu Securitatea, de ce nu a mai acceptat înțelegerile cu ei, rămâne însă războiul declanșat de Dragnea. Totul a început cu schimbarea lui Grindeanu, omul Securității, când Dragnea, sătul poate ca decizia politică să se ia la SRI, a hotărât să-l înlocuiască. Luați prin surprindere, Securiștii l-au trimis pe Ponta să se baricadeze cu Grindeanu în Palatul Victoria și au pierdut o jumătate de bătălie.

A urmat un compromis, în care Dragnea le-a acceptat omul, pe Tudose, dar s-a dovedit că Dragnea nu avea de gând să se oprească și a mers mai departe și l-a eliminat și pe Tudose, omul Securității și a numit un prim-ministru care nu era controlat. Cert este că, rând pe rând, a început să curețe PSD-ul de Securiști. Mult timp Securitatea a crezut că va putea să-l oprească, schimbându-l din funcție, scoțând lumea în stradă, organizând încercarea de Atentat și tentativa de Lovitură de Stat din 10 August. Episodul Firea, despre care am avertizat cu două săptămâni înainte de a fi declanșat, a fost ultima bătălie majoră pierdutâ de Securitate în interiorul PSD. Neputând să încingă PSD din interior, au creat un alt partid, al lui Ponta, un partid prin excelență al SRI, pentru a-l ataca din exterior, acum regrupându-i pe toți securiștii în noul partid.

În acest moment, scena politică arată astfel:

PNL, controlat prin Orban, omul SIE, și Iohannis, plus Blaga și alți securiști mai mici.

USR este partidul Securității.

PMP, controlat prin Tomac, SRI, dar și prin liniștirea lui Băsescu.

Cioloș, Securist, omul Multinaționalelor.

Despre Ponta am vorbit: racolat de SIE, șantajat, sclavul Sistemului.

Aici trebuie să facem două precizări: Nici electoratul, nici marea masă a membrilor de partid nu sunt securiști, cum nici tot SRI-ul nu este Securitatea. Doar o parte, cea care „trebuie” și are decizia politică, sau poate să o influențeze decisiv, este securistă. Practic, ei direcționează atitudinea partidului așa cum le spune Securitatea. Să dăm câteva exemple.

În primul rând, ei neagă că acest Sistem ar exista, iar eventualele „derapaje”, sunt excluse. Mai concret, pe acești lideri Securiști nu o să-i auziți vreodată vorbind de rău SRI, ei nu recunosc existența abuzurilor, a Protocoalelor, a Justiției Corupte, pentru că ordinul primit le impune asta. Nu partidul definește abordarea pe aceste teme, ci Securitatea. Mai mult, nu o să-i auziți despre Dominația Jaful Multinaționalelor și al Băncilor, nu-l văd, pentru că așa e ordinul, Multinaționalele fiind aliatele Securității.

Acesta este deci paradoxul pe care-l trăim: Partidul care a fost cel mai infestat cu Securiști, PSD-ul, s-a luat în piept cu Securitatea și se curăță de securiști, alte partide – ALDE și UDMR-ul – făcând obiectul unei alte analize, iar celelalte partide neieșind din ordinul SRI. Cât din SRI este Securitate și cât nu, o să vorbim.

Deocamdată constatăm că suntem în mijlocul unui război cu Securitatea. Cine va câștiga? Securitatea, ca în toți acești șaptezeci și cinci de ani, sau Democrația pe care încă nu am cunoscut-o? Și dacă îi învingem, noi, în calitate de cetățeni cum o să o facem?

Autor: Gelu Vișan

Sursa: Justițiarul