Când ridici în slăvi noţiunea de democraţie o faci în necunoştinţă de cauză, fără să înţelegi cu adevărat nimic. Şi spun asta deoarece uiţi că democraţia a fost un concept învins de vremuri. Uiţi că originea sa se află în Grecia antică şi că, după o scurtă perioadă de manifestare, a fost înlocuită mai bine de două mii de ani cu alte forme de guvernare. Şi asta nu pentru că a fost uitată ci, pur şi simplu, pentru că era inaplicabilă.
Dincolo de promisiunile sale măreţe, dincolo de sloganuri şi propagandă, există un amănunt asupra căruia nu ne apleacăm, pe care îl trecem sub tăcere: democraţia ateniană era o societate care se baza pe sclavi. Fără sclavi, democraţia ateniană nu putea exista. De-aceea, pe măsură ce sclavia a dispărut, a fost înlocuită de alte forme de guvernare.
Realitatea e că a fost nevoie să treacă mai bine de două mii de ani pentru a se reveni la democraţie. Şi s-a întâmplat asta deoarece s-a reuşit refacerea condiţiilor de atunci, adică reinstaurarea sclaviei. Cum s-a făcut e mai greu de explicat în câteva cuvinte, însă realitatea pe care o ignori este aceea că, în timp ce pentru unii democraţia există în adevăratul sens al cuvântului, pentru alţii ea se manifestă doar la nivel declarativ. Faptul cu adevărat democratic este acela că, în ziua de azi, ieşirea din rândul sclavilor este mai uşoară decât atunci, nefiind necesar acordul stăpânului, ci doar cel al propriei voinţe. Însă tocmai aici e partea paradoxală: voinţa celor mulţi este aceea de a îngroşa rândurile sclavilor, de a împărtăşi idealurile lor şi, mai mult, de a se răzbuna pe cei care vor să-i elibereze.
De-aceea afirm că există două categorii de oameni care ridică în slăvi democraţia: cei care o fac inconştient din cauza ataşamentului lor mecanic la idealurile sclavilor şi cei care-o fac conştient, de pe poziţia stăpânului de sclavi. Desigur, niciunii nu au dreptate, dar pe cine mai interesează asta?
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Dan Diaconu