Nu ne-a fost rușine atunci când ne-au ținut închiși în casă.
Nu ne-a fost rușine când am stat tăcuți atunci când l-au silit pe aproapele nostru să-și îngroape părinții în saci negri de plastic.
Nu ne-a fost rușine când ne-au silit să purtăm măști și să stăm depărtați unii de alții.
Nu ne-a fost rușine să tăcem atunci când au decis să ne înlocuiască cu afro-asiatici.
Nu ne-a fost rușine să nu muncim, să avem trupuri curățele și pufoase, mâini nemuncite cu pielea fragilă dar totuși lipsite de grație.
Nu ne-a fost rușine să stăm tăcuți atunci când au închis bisericile.
Nu ne-a fost rușine de copiii noștri atunci când în loc de matematică învățau despre fornicațiune la școală.
Nu ne-a fost rușine când plimbam Bichon-ul pe stradă.
Nu ne-a fost rușine să trădăm Buceac-ul, Bucovina și Herța pentru un tichet de membru în NATO.
Nu ne-a fost rușine să trăim din bani împrumutați fără de voie de la copiii și de la nepoții noștri.
Nu ne-a fost rușine să umblăm tatuați, vopsiți și pensați, clovni satanici ai ceea ce-am fi putut fi.
Nu ne-a fost rușine să ascultăm în prezența copiilor noștri zgomote cu pretenții de muzică produse de țigani sau de negri, urlete degenerate ale vreunor perverși cu pedigee regale.
Nu ne-a fost rușine când am spus că nu avem bani, că nu ne permitem să facem un copil.
Nu ne-a fost rușine să fim inutili, să vorbim până uzăm cuvintele uzuale.
Nu ne-a fost rușine să tăcem atunci când și-au bătut joc de sângele vărsat de cei dinaintea noastră, când și-au bătut joc de muncă, de istorie și de credințele noastre.
Nu ne-a fost rușine de marșurile LGBT din centrele orașelor noastre.
Nu ne-a fost rușine atunci când au decis că suntem minori din punct de vedere politic, că au dreptul și chiar datoria să cenzureze.
Nu ne-a fost rușine să stăm tăcuți atunci când copiii noștri erau îndoctrinați, atunci când experiența generațiilor dinainte le era interzisă în numele diversității, incluziunii și a nediscriminării.
Nu ne-a fost rușine să ne îmbrăcăm în hainele făcute de perverse satane minore, umblând ridiculi și efeminați pe stradă.
Nu ne-a fost rușine să-i mai votăm o dată.
Dar ne e rușine de madam Șoșoacă. Ne e rușine căci urlă și zbiară. Ne e rușine că-i grasă și mare, se zbate ridicol sub botniță. Ne e rușine că nu știe bine engleză, că ne zbiară în față lașitățile cu gura ei mare.
Autor: Ovidiu Ionescu
Adauga comentariu