Explicaţii, cifre, cauze
Deşi pare cumva desuet, sau chiar incredibil pe alocuri, sclavia aşa cum o ştim din cele mai vechi timpuri nu doar că a supravieţuit până în prezent, dar înfloreşte sub forme care mai de care mai neaşteptate. Şi odată cu creşterea numărului locuitorilor planetei (am depăşit cifra celor 7 miliarde de locuitori), a crescut proporţional şi numărul sclavilor, astfel încât la ora actuală există în lume mai mulţi sclavi decât negrii africani capturaţi şi vânduţi în trecut în cele două Americi.
În mod oficial, regimul sclavagist şi sclavia nu sunt recunoscute în nicio ţară din lume. Ultima ţară care a abolit în mod oficial sclavia a fost Mauritania, unde în anul 1985, sclavia a fost abolită printr-un decret prezidenţial. Cu toate aceasta, de abia în luna august a anului 2007, parlamentul Mauritaniei a adoptat legea care în mod oficial face ca obiectul sclaviei să fie considerat o infracţiune care se pedepseşte cu maximum 10 ani de închisoare, însă şi în prezent aproximativ 4, 7% din populaţia acestei ţări africane trăiesşte în regim clar de sclavie.
Însă în pofida realităţilor oficiale, sclavia există în ilegalitate, fapt care nu o pericilitează deloc, ba chiar prosperă în zona economiei subterane a fiecărei ţări din lume (inclusiv România). Prin urmare, sclavia modernă a ajuns o adevărată industrie internaţională cu un profit uriaş de circa 35 miliarde $ generat anual.
Raportul din anul 2013 al Global Slavery Index, un for care monitorizează sclavia la nivel mondial, dezvăluie că aproximativ 76% din totalul sclavilor de pe planetă provin şi trăiesc în 10 ţări. Cei mai mulţi sclavi din lume trăiesc în India, unde 14 milioane de oameni, adică peste 15 din populaţia ţării, au statut de adevăraţi sclavi. Pe locul doi la numărul de sclavi este China, unde trăiesc aproape 3 milioane de sclavi, lista ruşinii fiind urmată în ordine descrescătoare de Pakistan cu 2,1 milioane de nefericiţi, Nigeria, Etiopia, Rusia, Thailanda, Congo, Myanmar şi Bangladesh.
Totuşi, cum vremurile diferă semnificativ, şi sclavia din prezent este diferită semnificativ în unele aspecte, comparativ cu sclavia de acum câteva sute de ani. La ora actuală există într-adevăr mai mulţi sclavi decât în vechime, dar la nivel social, proporţional aceştia sunt mai puţini decât în trecut. În plus, nimeni nu mai apără sclavia în mod oficial, cum se întâmpla pe vremuri.
Cu toate acestea, sclavia continuă să înflorească nestingherită cu toate că este pretutindeni în afara legilor. Existenţa sclaviei în orice societate din prezent alimentează corupţia şi o altă listă lungă de infracţiuni, unele dintre acestea fiind deosebit de grave. Puterea liderilor interlopi care se ocupă cu recrutarea, traficul şi vinderea fiinţelor umane, este în strânsă legătură cu formele de guvernământ şi puterea executivă a ţărilor în cauză.
Vrem nu vrem, sclavia continuă să existe atât timp cât guvernele permit acest lucru sau nu fac nimic concret pentru eradicarea ei completă. Majoritatea cercetătorilor fenomenului sclaviei moderne susţin că această formă extremă de oprimare este permisă din cauza corupţiei autorităţilor executive şi guvernamentale.
Cu toate că pare greu de crezut, în mulţe părţi ale lumii, cumpărarea şi deţinerea de sclavi este o afacere mai ieftină decât pare, şi în anumite circumstanţe, poate genera profituri economice substanţiale. La urma urmei, dacă nu ar fi fost aşa, sclavia ar fi dispărut de la sine.
Sclavia modernă este atât de ieftină la nivel de investiţie şi costuri, încât cercetătorul Kevin Bales susţine că preţul unui sclav din zilele noastre este în medie mai scăzut decât preţul cu care acum 2-3 sute de ani era cumpărat un negru din Africa. Sclavia a devenit aşadar o investiţie atractivă deoarece proprietarii şi traficanţii de sclavi trebuie să plătească doar hrana şi hainele victimelor. Iată cum sclavia în sine, a ajuns să fie mai ieftină şi mai profitabilă în multe aspecte, decât angajarea şi plătitul celei mai ieftine forţe de muncă valabile pe piaţă.
Sclavia modernă este deci îndeajus de profitabilă pentru ca multe guverne corupte din ţările Lumii a Treia să o permită tacit, chiar dacă este scoasă în afara legislaţiei internaţionale prin numeroase tratate. Cifrele istorice ne revelează un adevăr crud. Dacă în anul 1809, proprietarii de sclavi din Statele Unite au cumpărat sclavi africani în valoare totală de doar 40.000 $ la nivelul dolarilor din prezent, doar în decursul anului 2009 s-au vândut în lumea întreagă sclavi în valoare de 9 miliarde $.
Evident, sclavia din zilele noastre este în mare parte un efect secundar al sărăciei generalizate şi al mizeriei vieţii de zi cu zi în care trăiesc miliarde de oameni. În aceste condiţii era de aşteptat ca ţările unde lipseşte educaţia, prosperitatea economică, libertatea de expresie şi aplicabilitatea legii, să fie cele mai mari furnizoare de sclavi.
Capetele Hidrei şi reverberaţiile ei în România
La ora actuală, sclavia nu este prezentă doar sub forma în care o persoană deţine o altă persoană ca pe un obiect, sau animal de muncă, având drept de viaţă şi de moarte asupra lui. Ei bine, nu doar asta!
Sclavia de azi este asemenea unei Hidre a răului, cu multe capete de acţiune, fiecare dintre acestea fiind imposibil de ucis definitiv. Sunt multe ramuri şi specializări ale sclaviei. Probabil cea mai răspândită formă este munca forţată. Acest aspect vizează milioanele de oameni răpiţi, vânduţi şi cumpăraţi pentru a fi folosiţi îndeosebi ca forţă gratuită de muncă. Aceşti oameni duc o existenţă cumplită, căci au parte de mâncare puţină şi de proastă calitate, nu beneficiază de îngrijire medicală şi nu pot fugi de la stăpâni
. Viaţa oricărui astfel de nefericit nu valorează mai nimic, căci dacă moare, proprietarul cumpără altul poate la un preţ încă mai ieftin decât cel plătit pentru cel proaspăt decedat. Foarte mulţi sclavi de muncă sunt copii, unii dintre ei născuţi sclavi din părinţi sclavi. La finele secolului trecut, numai în India existau aproximativ 15 milioane de copii care purtau lanţul greu al sclaviei.
O altă categorie de oameni care riscă să ajungă sclavi de muncă sunt muncitorii imigranţi care sunt obligaţi să plătească astfele mari sume de bani traficanţilor care i-au introdus în ţări mai bogate decât cele de baştină. Foarte mulţi astfel de muncitori sunt transformaţi pe loc în sclavi prin confiscarea paşaportului şi a tuturor actelor, alături de bătăi şi alte forme de violenţă. La fel, există situaţia în care mulţi imiganţi sunt ţinuţi abuiziv şi ilegal în captivitate pentru a munci fără plată.
Una dintre cele mai cumplite forme de sclavie este aceea în care copiii sunt răpiţi sau vânduţi ca sclavi sexuali sau sunt obligaţi să devină soldaţi în războaiele celor mari, cum este cazul Armatei de Rezistenţă a Domnului, o grupare rebelă armată din Uganda care se foloseşte de copii drept soldaţi şi scuturi umane.
Alte forme extrem de periculoase şi înjositoare de sclavie sunt sclavia sexuală şi aşa numit-a sclavie maritală, în care femeile sunt răpite şi obligate să se căsătorească cu forţa, sau sunt vândute drept viitoare „soţii”. Prostituţia forţată este o formă de sclavie sexuală foarte evidentă în Statele Unite, ţările occidentale europene şi ţările din Orientul Mijlociu. Este cea mai frecventă şi evidentă formă de sclavie umană în ţările Europei de Est şi în sud-estul Asiei. Printre ţările care conduc detaşat în topul exportului de carne vie se numără Republica Moldova şi Laos.
Foarte multe fete şi femei din ţările sărace sunt răpite, înşelate, traficate şi vândute în Occidentul bogat pentru a ajunge ulterior nişte simple obiecte sexuale consumabile. Industria vânzării de mirese pentru a deveni proprietăţi totale ale viitorilor soţi, este o afacere transnaţională deosebit de prosperă şi înfloritoare. Acest fenomen este foarte frecvent în India, China, unele ţări din Asia Centrală şi Indochina, precum şi în multe state occidentale.
Vânzarea de mirese şi mariajele forţate fac însă parte din cultura şi tradiţiile sociale locale a unor întinse regiuni din Asia şi Africa. De fapt, aceste aspecte sunt în esenţa lor nimic altceva decât forme de sclavie care afectează anual milioane de fete şi femei. Deseori, când familiile sărace din aceste părţi ale lumii nu-şi mai pot permite să-şi întreţină copiii, fetele sunt vândute (uneori le vîrste fragede) bărbaţilor din familii mai bogate şi mai puternice. Aceşti viitori soţi sunt de regulă cu mult mai vârstnici decât fetele.
Miresele fără voie sunt obligate să trăiască în casele soţilor cu unicul scop de a le satisface acestora toate poftele. Foarte adesea, aceste nefericite ale sorţii suferă abuzuri, bătăi, umilinţe şi violenţe sexuale greu de imaginat.
În afara sărăciei şi a mizeriei materiale, sclavia modernă mai este alimentată şi de alte cauze. Una dintre acestea este lipsa oricărei alternative existenţiale. Victimele sclaviei au adesea de ales între a se lăsa vânduţi ca nişte vite sau a muri pur şi simplu de foame. Sărăcia acţionează de fiecare dată ca o barieră de netrecut în faţa teoreticei libertăţi de mişcare a victimelor sclaviei.
Situaţia este deosebit de gravă inclusiv pe continentul nostru. Conform portalului de profil Global Slavery Index, la ora actuală în Europa există circa 566.200 de persoane care trăiesc în condiţii de sclavie adevărată. Spre surprinderea multora, România este situată undeva la mijlocul clasamentului european al sclaviei. Pe baza datelor oferite de autorităţile române şi de organizaţiile non-guvernamentale care se ocupă de drepturile omului, în prezent ar exista în România între 22.600-25.000 de sclavi.
Mai multe date găsiţi în Global Slavery Index 2014 (în engleză)
Aceasta în condiţiile în care ţara europeană cu cei mai mulţi sclavi este Turcia, cu 185.000 de persoane, iar ţările cu cei mai puţini sclavi sunt Islanda şi Luxemburg, unde există în medie, câte 100 sclavi.
Sărăcia generalizată, criza economică globală, lipsa oricărui loc de muncă, sutn factori care alimentează din plin atât sclavia la nivel mondial, cât şi cea din România.
Poliţia Română a identificat şi destructurat adevărate reţele de sclavi în judeţele Constanţa, Giurgiu, Vaslui şi Galaţi. Majoritatea victimelor erau minori forţaţi să muncească fără să fie plătiţi, dar şi adulţi. O altă categorie de persoane cu statut de sclav sunt cele obligate să se prostitueze sau să cerşească, banii obţinuţi astfel fiind confiscaţi de clanurile interlope care le exploatează şi le privează de libertate.
Însă o mare cauză a sclaviei este reprezentată de însăşi creşterea necontenită a populaţiei umane pe Terra. Acest fenomen fără precedent creeazp nu numai o intensificare a luptei pentru resurse, dar şi o categorie uriaşă de oameni care nu-şi găsesc altfel de lucru, implicit nu se pot autosusţine într-un mod onorabil.
Acestor realităţi dure se adaugă faptul că ţările sărace nu au mijloacele şi instituţiile care să stopeze sclavia. În astfel de ţări, poliţia şi justiţia fie nu au putere, fie sunt prea corupte, fie sunt deopotrivă şi slabe şi corupte, aşa că aceste insitituţii oficiale nu constituie în niciun caz nişte bariere eficiente contra sclaviei sau traficului de persoane.
În faţa unor asemenea realităţi, se conturează din nefericire un viitor asigurat pentru sclavia umană şi restul cortegiului funebru de abuzuri care o însoţesc.
Însă specia umană este în esenţa ei una imprevizibilă, iar potenţialul fiinţelor umane nu trebuie niciodată subestimat. La urma urmei, istoria omenirii este plină de situaţii în care sclavii s-au revoltat şi s-au eliberat
sursa: descopera.ro