Până acum o săptămână, spre marea mea rușine, nu știam cine este Olivia Steer. Drumurile mele nu s-au intersectat niciodată cu ale ei și nici nu am reținut-o de la televiziune (este vina mea, pentru că mă uit rar), dar afirmațiile pe care aceasta le-a făcut acum câteva zile, au trezit reacții neașteptate sau poate așteptate în lumea virtuală. Am văzut comentarii care o apreciau, dar și reacții violente din partea celor care o contestau.
Poate că acesta a fost și rolul celor afirmate. Cei care o contestau nu au apelat la argumente (sau la foarte puține argumente), ci s-au rezumat la insulte. Ce trebuie să știe atât Olivia Steer, cât și cei care o contestă?
Doamna Olivia Steer trebuie să știe că acel studiu se raportează la 30 de ani și că marja de eroare de diagnostic este acceptabilă. Trebuie să știe că mai ales în SUA pacientele sunt informate cu privire la prognostic și tratament și și-l asumă; la cultura conflictuală care există în acea țară în sănătate, nimeni nu și-ar asuma riscul unui proces de malpraxis pentru lipsa de informare. Trebuie să știe că mamografia este cea mai accesibilă metodă de depistare precoce a cancerului de sân. A contesta această metodă de diagnostic nu rezolvă problema. Trebuie să știe că diagnosticul nu se pune numai pe mamografie, ci este obligatorie și puncția biopsică. Și, în final, trebuie să știe că atât timp cât nu am elucidat etiologia cancerului de sân, acest diagnostic precoce poate salva mii de vieți.
Contestatarii violenți și, uneori, grobieni trebuie să înțeleagă că afirmațiile lor sumare nu îi transformă în specialiști. De fapt, Olivia Steer exprimă un curent de opinie manifestat încă din anii ‘60 – ‘70 ai secolului trecut și anume: curentul anti-medical. Ivan Illich a fost vârful de lance al acestui curent. Argumentele sale au fost expuse în celebrele conferințe de la Paris din 1968, dar mai ales în cartea sa Nemesis Medicina. Ele sunt rodul unei gândiri profunde, nu sunt de înlăturat și constituie un motiv de meditație și de acțiune. Nimeni nu poate nega încălcarea libertății pe baza unor argumente “științifice” care se schimbă în funcție de progresele realizate. Trebuie să știe că mamografia nu este o metodă infailibilă, iar atunci când greșește la cazurile în speță apar adevărate drame pe care cred că ei nu ar dori să le trăiască. Trebuie să știe că în foarte rare cazuri chiar mamografia poate declanșa un cancer. Trebuie să știe că există și alte mijloace, din păcate costisitoare și neaccesibile tuturor, de diagnostic (RMN). Trebuie să știe că pot să apară drame individuale prin impunerea mamografiei. De exemplu: în SUA societățile de asigurări nu decontează cheltuielile dacă pacienta în cauză nu și-a făcut mamografiile așa cum a fost programată. Este o formă de discriminare și de îngrădire a libertății și de ce nu de dezumanizare. Pentru cei care s-au inflamat și care ar dori să introducă și în România o asemenea clauză, le pot spune că în 2014 în România existau 4,30 mamografe la 1 milion de locuitori. Raportat la regiunile de dezvoltare observăm o inegalitate: regiunea Nord-Vest 5,05 mamografe la 1 milion de locuitori, regiunea centrală 4,57 mamografe la 1 milion de locuitori, regiunea Nord-Est 3,41 mamografe la 1 milion de locuitori, regiunea Sud-Est 3,47 mamografe la 1 milion de locuitori, București 8,66 mamografe la 1 milion de locuitori, regiunea Sud 2,03 mamografe la 1 milion de locuitori, regiunea Sud-Vest 1,44 mamografe la 1 milion de locuitori, regiunea Vest 4,65 mamografe la 1 milion de locuitori. Practic nu s-ar putea realiza mamografiile la grupul țintă chiar dacă ar lucra 24 de ore din 24. Și atunci nu vom deconta prin asigurări cheltuielile la o femeie care a fost planificată la 4 a.m. pentru mamografie și nu s-a prezentat? Trebuie să știe că excepțional există raportate cazuri de cancer care s-au vindecat de la sine. Spun excepțional și nu putem generaliza. Este un miracol, are o explicație științifică? Până în prezent nimeni nu știe, după cum nimeni nu știe etiologia cancerului de sân. Singurul lucru care se știe e că în etiologie structura genetică individuală are o pondere importantă.
O astfel de problemă, de fapt nu este o problemă strict științifică, ci este o problemă de etică, de dialog și de comunicare. Doamna Olivia Steer are dreptul să își exprime o opțiune pe care trebuie sa o respectam după cum și ceilalți au același drept la opinie. Dezbaterea cu argumente nu va face altceva decât să creeze un punct de convergență a celor două opinii. Dezbaterea bazată doar pe contestare, insulte și mojicii nu va face decât să adâncească clivajul.
P.S.: Îi sunt dator lui Ivan Illich pentru că am înțeles din scrierile lui ce înseamnă libertatea, spiritul critic și omenia. A făcut parte din generația rebelă. Ultimul său interviu, acordat în 1999, este impresionant. Din păcate este puțin cunoscut la noi.
Autor: Vasile Astărăstoae
Sursa: Vasile Astărăstoae
Adauga comentariu