E o oglindă în care se reflectă fidel și cutremurător „Timpurile Virale” pe care le trăim. Ne uităm și ne vedem pe noi: proști, lași, lacomi, tremurând ca piftia de frica morții de covid, schimonosiți de dorința de a supraviețui cu orice preț, chiar cu prețul vieții. Oameni care așteaptă să li se spună cum să-și trăiască viața, dragostea, credința, cultura, istoria, apropierile, prieteniile, vacanțele, bolile și moartea. Și dacă azi li se spune „așa, e bine”, atunci e bine. Iar dacă tot azi li se spune NU, „altfel” e bine, tot e bine. În acestă comunitate de zombi distanțați antisocial cum ar fi să auzim un om care strigă în spațiul public:
Nu mai cumpărați jurnaliști pentru propagandă.
Nu mai dezinformați.
Nu mai manipulați.
Nu mai încălcați drepturi.
Nu mai raportați minciuni mascate pandemic.
Nu mai faceți afaceri pandemice.
Nu mai produceți șomeri în numele sănătății.
Nu inventați foametea globală în numele covidului.
Nu mai ucideți bolnavii non-covid în numele pandemiei.
Nu mai mințiți că morții „salvează vieți”.
Respectați Constituția și drepturile oamenilor.
Ar fi bine. Am auzi rostite cuvintele care trebuie rostite. Am da nas în nas cu adevărul. Dar, există deja un astfel de apel! E al unor medici reputați, oameni de cultură, știință, scriitori și practicanți ai unei lucidități dureroase. Cuvintele au fost deja rostite. Însă nu au fost bine auzite. Mai trebuie. Cantități imense de prostie și teamă le-au îngropat. Oamenii și-au pus tampoane cu prostie în urechi și nu au mai auzit adevărul. De aceea adevărul trebuie rostit din nou și din nou.
Proștii și fricoșii vor plăti amarnic faptul că n-au vrut să audă, pe ideea că „de ce ți-e frică nu scapi”. Vor plăti cu moartea. Cu cea spirituală în orice caz. Cei îmbolnăviți de „covido-prostie”, nu știu că se sinucid. Și, poate că, „predispoziția la sinucidere e diferența dintre om și animal”. Animalele nu se sinucid.
Ce-ar fi dacă un om ar veni și ar începe să urle: băi, fă, feministelor și feminiștilor care dospiți în „leprozeria voastră ideologică”, covido-proștilor și covido-proastelor, „lumea nu e un imens spital, ea nu trebuie să fie condusă de doctori”. „Moartea a 26 de indivizi la un milion de locuitori„ e ceva normal. Refuzați să vă lăsați terorizați de normalitatea mascată la televizor în anormalitate senzațională. „Nu vă lăsați terorizați de presă, în numele fricii de moarte pentru că, abia atunci, veți muri”. „Nu lăsați teama isterică de moarte să se transforme în teamă bolnavă de viață.” Nu vă mai lăsați păcăliți.
Dar există unul. E unul care strigă către ceilalți, încercând să-i oprească din drumul lor către prăpastia virtuală săpată de virusul mediatic. Cum e să te prăbușești în vidul propriului cap? E unul care strigă cu durere, din dragoste de adevăr, de logică și de dreptate, cu sfâșiere sufletească pentru îngroparea valorilor morale și spirituale sub un munte de prostie pandemică. E unul care spune că oamenii ar trebui „să gândească cu mintea lor”, iar nu înghițind pe nemestecate propaganda păpușarilor virtuali.
E unul care vă spune că „OMS și presa au devenit două organizații teroriste” care urmăresc obținerea „dictaturii medicale” și „globalizarea fricii” și că planul s-ar putea să nu le iasă, dacă oamenii vor începe să gândească cu capul lor. E unul care urlă disperat și vă cere să trăiți liberi, iar nu „dădăciți până la ultima tuse”, să vă împotriviți la „guvernarea prin lagăr”, la „necropolitică”, la „folosirea fricii de moarte ca instrument de guvernare”. Mai mult decât atât, vă amintește că aveți libertatea cuvântului și sunteți pe cale de a o pierde și vă cere să faceți curat, să ștergeți „zoaiele globalizării” și ale așa-zisei „corectitudini politice” de pe vitrina României, ca să nu ajungă o țară cu de toate, dar care „numai de popor duce lipsă”. Unul care cere „pedepsirea lăcomiei” în codul penal, „judecarea politicienilor care au distrus economia” pentru că niște simpli morți din statistică (ca să vezi, moare lumea dinainte de covid, în timpul – mai puțini ca de obicei – și, ce să vezi, și după), au fost personalizați și promovați la televizor ca MORȚI DE COVID. Morții morților! Să mori oricum, numai de covid, nu.
E un om care trăiește cu zbucium, neacceptând manipularea din timpurile astea virale, unul căruia îi pare rău că prostia, nedreptatea, minciuna și lăcomia, înving.
Și ăsta e Alexandru Petria cu „Timpuri virale”. Dacă vreți să vă feriți de covido-prostie, citiți cartea care conține acest zbucium. Uitați-vă în oglindă. Petria e cel care ține oglinda în fața oamenilor dezumanizați cu măști afacerisite pe figură.
Autor: Klimowicz Gabriel
Adauga comentariu