Practicile ilegale pe care Traian Băsescu le-a impus structurilor secrete şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie au atins cote exagerate. Începând cu anul 2007, Serviciul Român de Informaţii a implementat procedurile de investigaţie penală în acţiunile informative de documentare a ameninţărilor cu potenţial infracţional.
În acest fel, contrar prevederilor legii, SRI a început să desfăşoare sistematic activităţi specifice parchetelor şi poliţiei, iar documentele de finalizare a acţiunilor informative prin sesizarea organelor de aplicare a legii au căpătat forma şi conţinutul rechizitoriului.
Din anul 2007 până în prezent au fost deschise şi sunt pe rol circa 15.000 de acţiuni informative cu finalitate prezumată în rechizitorii, a căror soluţionare este prioritizată în funcţie de termenul prescripţiei penale. Cele 15.000 de acţiuni privesc întreg spectrul funcţionarilor din autorităţile publice, din administraţia centrală şi locală, persoane încadrate de generalul SRI Dumitru Dumbravă în categoria „persoane vulnerabile la corupţie“. De la consilieri comunali până la membri ai Guvernului, Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, chiar şi la judecători ai Curţii Constituţionale. După unele informaţii, există dosare care îi privesc pe Valer Dorneanu, Daniel Morar, Mona Pivniceru, Augustin Zegrean. Aceleaşi surse vorbesc despre dosare care privesc şi membri ai CSM. Doar trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt încă îndosariaţi sau nu se află în reţelele de ofiţeri acoperiţi ale generalului Marius Stoica.
În ce măsură aceste practici folosesc SRI-ului este din ce în ce mai greu de aflat. După felul în care sunt gestionate, există din ce în ce mai puţine şanse ca ele să servească unor scopuri precis definite prin lege. Mai nou, ele servesc grupurilor de interese reprezentate de elemente din conducerea SRI.
Pentru a răspunde vârfului de sarcină din campania anticorupţie, Direcţia Juridică a Serviciului Român de Informaţii a crescut numeric, de la vreo două-trei duzini la 200 de ofiţeri specializaţi în activităţi de suport al cercetării penale. Ingineri ultraperformanţi în construcţii au fost integraţi în SRI pentru a evalua proiecte sau pentru a penetra echipele lucrărilor de mare valoare şi importanţă strategică. În plus, aceştia participă şi la activităţi de cercetare şi la anchete penale, descinderi şi percheziţii, secrete ori cu mandate. Concomitent şi în acelaşi scop, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost „dotată“ cu un Departament de Informaţii şi Investigaţii, cuprinzând o schemă de 700 de oameni, din care o treime ofiţeri acoperiţi. Departamentul de Informaţii şi Investigații (cuplă a Direcţiei Juridice a SRI) este coordonat de prim-adjunctul directorului SRI, din cabinetul de lucru special pus la dispoziţie de Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA.
Pentru ca accesul la informaţii să fie cât mai rapid, companiilor de comunicaţii (telefonie mobilă şi Internet) le-a fost impus ca o treime din angajaţi să fie operatori acoperiţi ai SRI şi STS, care să asigure monitorizarea implicată de aşa-numitele legi „Big Brother“. Sub pretextul luptei antiteroriste, a fost creată o bază specială de supraveghere. Într-o incintă rezervată din complexul Periș, generalul Florian Coldea şi-a instalat „Direcţia Specială“… O structură para-instituţională, care monitorizează comunicaţiile unor vizaţi prin reţeaua de sateliţi. Cum s-ar zice, din spaţiul extraterestru şi cu mijloace care nu ar intra sub incidenţa restricţiilor legislaţiei naţionale. Direcţia Specială „Periş“ „digitalizează“ redările audio-video, adică produce pe bandă rulantă probe care să susţină rechizitoriile anticipate de generalii Coldea, Stoica şi Dumbravă. De asemenea, Arhiva SIPA, depozitată nu întâmplător la Periş, a fost preluată spre valorificare de o structură a SRI, care, contrar dispoziţiilor legii, a preluat atribuţiile fostei structuri informative departamentale a Ministerului Justiţiei, ilegal desfiinţată de Monica Macovei. Materialele compromiţătoare din această arhivă i-au adus „la ordin“ pe foarte mulţi judecători. Şi sub ordin servesc la Consiliul Superior al Magistraturii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curţile de Apel.
O curiozitate: „serviciile specializate“ au fixat audio-video, în secret, scene mult prea deocheate din viaţa intimă şi privată a mai multor magistraţi neînfrânaţi în pofte şi vicii sexuale, satisfăcute inclusiv prin incintele oficiale, dar şi în locuri-capcană special amenajate pentru obţinerea „bazei compromiţătoare a punerii în dependenţă“.
Odată realizată colecţia de magistraţi prelucraţi specific, sau „brichisiţi“, după cum se exprima senilul general Pleşiţă, a urmat plasarea lor în „punctele nodale“ vizate ale puterii judecătoreşti.
Cum s-a ajuns la o ţară controlată de Servicii?
Pentru „legalizarea“ încălcărilor de lege de către Servicii, Traian Băsescu a impus Consiliului Suprem de Apărare a Ţării adoptarea a cel puţin 17 hotărâri prin care s-au operat completări şi modificări de competenţe şi atribuţii în contra prevederilor legilor organice. Într-o spirală a aberaţiilor, „Serviciul“ a impus Înaltei Curţi de Casaţie şi altor instanţe „protocoale de colaborare interinstituţională“, care au fost semnate cu „ochii închişi“. Semnatarii, fără excepţie, erau şi ei colaboratori apropiaţi sau ofiţeri acoperiţi!Între nefastele consecinţe ale acestor „protocoale“, trei sunt de-a dreptul criminale:
a. judecarea cauzelor pe baza anexelor secrete ale rechizitoriilor (dosarelor) puse la dispoziţie de SRI şi la care nu are acces decât preşedintele completului de judecată, care, la rândul său, le foloseşte pentru „convingerea“ numărului de membri ai completului necesar impunerii sentinţei prestabilite;
b. acceptarea ca mijloace de probă, dar şi ca „suport martor“ al autenticităţii, a „duplicatelor digitale editate“ ale înregistrărilor audio-video, a căror conformitate cu originalul este imposibil de stabilit;
c. experţi în materie de înregistrări audio-video ai Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, agreaţi de instanţe, sunt numai cei care provin de la structura tehnică de specialitate a Serviciului Român de Informaţii.
Viitorul președinte, făcut de Coldea și SRI
Exact în ziua de joi, 20 februarie 2014, preşedintelui Traian Băsescu i-a fost prezentat profilul viitorului preşedinte. Un profil rezultat din sforţările „grupului B.N.D. de la Cluj“, rafinate de institutele de cercetări şi evaluări sociologice acreditate de un serviciu de informaţii care a pus untul secret pe sandvișul informaţional servit preşedintelui.
Succesorul indicat de „profilul sociologic“ ajuns pe masa preşedintelui României nu era Crin, nu era Victor, nu era Elena, nici fostul său consilier C. Diaconescu, nu era… niciuna dintre figurile politice ale căror nume se vehiculau ca prezidenţiabil în spaţiul public.
Traian Băsescu, mulţumit şi nu prea, a cerut furnizorului păstrarea deplinului secret asupra numelui noului prezidenţiabil. Când Băsescu este naiv e naiv de-a binelea. Un secret deplin poate fi doar ceea ce ştie o singură persoană. Or, înaintea lui…
Şi totuşi o vreme nu a transpirat nimic. Dar cum între naşi şi fini legea cumetriei politice bate legea secretului prezidenţial, Ponta a aflat că rejectatul din USL deschide cale la prezidenţiale lui… Klaus Iohannis! Simţindu-se ca pocnit în moalele capului, Ponta a intrat în stare de şoc, iar după ce şi-a revenit s-a răţoit urât de tot la Traian Băsescu. Acesta i-a dat mână liberă lui Coldea la „terminarea“ lui Maior…
Numai că fie un subaltern devotat lui Maior, fie altul din parohia lui Gabriel Oprea, ori din ambele părţi, a sifonat către presă documentele conservate care au acoperit partea „ţigănească“ a cazului fraţilor Băsescu. Prin această mişcare, Traian Băsescu a fost scos din joc câteva săptămâni şi pus la prăjit la foc scăzut. Adică un timp de care avea nevoie ca să-şi pregătească următoarele mişcări.
Autori: Cornel Nistorescu, Vlad Dumitraș, Ada Răuț
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu