Oficialii europeni propun măsuri staliniste

Documentarea oficialilor europeni utilizată pentru elaborarea Raportului de ţară pentru România s-a bazat exclusiv pe informările manipulatorii ale propagandei portocalii. Autorii Raportului nu au habar de Constituţia şi legislaţia din România şi propun măsuri cu iz stalinist.

Raportul MCV 2012 pentru România este unul fără precedent în materie. O lectură atentă a documentului nu poate duce decât la o singură concluzie: a fost redactat doar în baza informaţiilor venite din zona propagandei portocalii. Întreg arsenalul propagandistic utilizat în ultimul an de axa Băsescu-PDL se regăseşte în documentul dat miercuri publicităţii de oficialii CE. Raportorii se comportă ca nişte judecători ai sinistrului „Tribunal al Poporului” de la mijlocul anilor ’40, iar recomandările transmise autorităţilor române nu diferă prea mult de ordinele comisarilor sovietici din aceeaşi perioadă.

Dacă facem o paralelă între raportul de acum şi cel din 2010 (perioada de apogeu a guvernării PDL) se pot observa diferenţe enorme de abodare pe aceeaşi temă. În 2012 se „interzice” pur şi simplu apelarea la prezumţia de nevinovăţie în cazul demnitarilor, li se cere demisia şi se recomandă demiterea din chiar faza incipientă a unei cercetări penale. Mai mult se „acordă” unei instituţii pur administrative, ANI, puteri specifice instanţelor judecătoreşti şi pentru simpla apariţie a unui demnitar într-un raport ANI se cere demiterea. În 2010 se saluta faptul că un fost ministru care avea şi calitatea de deputat (Monica Iacob Ridzi – n.a.) a fost trimis în judecată, dar nu se pomenea nimic de demisie sau demitere. Se acuză fără temei o creştere a gradului de imunitate parlamentară, dar, în acelaşi timp, documentul CE nici măcar nu ia în calcul şi posibilitatea ca şi în tabăra justiţiei să existe încălcări ale legii. De faptul că judecătorii CCR au o imunitate cvasiabsolută şi că în general magistraţii sunt mult mai consistent apăraţi de lege nu se pomeneşte nimic în document.

Nu în ultimă instanţă, raportorii au dat dovadă că nu au cunoştinţe elementare privind legislaţia românească şi unele prevederi ale Constituţiei. Dacă ar fi avut, cel puţin 40% din text nu ar fi existat.

Raportul MCV 2012 pentru România confirmă ceea ce se ştia încă de anul trecut: oficialii români, începând cu premierul şi până la ultimul parlamentar, nu ştiu să comunice în exterior. Nu prin declaraţii făcute în talk-show-uri la televiziunile de ştiri se comunică situaţia reală oficialilor europeni. După experienţa de vara trecută, în orice întâlnire a oficialilor români cu cei de la Bruxelles ar fi trebuit ca pe masă să fie puse Constituţia şi zeci de documente care să ateste că temerile CE, UE sau PE nu sunt justificate şi că oficialii de la Bruxelles sunt manipulaţi de propaganda portocalie.

S-a dus cineva la Bruxelles să arate că după referendum procurorii au acţionat în mediul rural ca în timpul colectivizării? S-a dus cineva să arate că printre corifeii justiţiei din România sunt persoane care au serioase bube în cap? S-a dus cineva să prezinte scurgerile ilegale de documente din dosare în media portocalie? S-a dus cineva să prezinte cazuri de politicieni care şi-au pierdut portofoliul ministerial sau şi-au încheiat cariera politică din cauza dosarelor făcute la comandă politică, dosare infirmate în final de toate instanţele? Mai sunt multe întrebări de pus, dar suntem siguri că răspunsul este unul singur. La toate: „NU”.

Vă prezentăm punct cu punct o parte din paragrafele „periculoase” din Raportul MCV 2012 pentru România, însoţite de adnotări.

• Nu a fost numită încă o nouă conducere a Ministerului Public şi a DNA-ului.

Eroare. Procurori şefi ai Ministerului Public şi ai DNA au fost numiţi, dar au fost respinşi de preşedintele Traian Băsescu.

• Procesul a fost iniţial grăbit şi nu a inspirat încredere corpului magistraţilor. Ministrul Justiţiei a prelungit ulterior termenele şi a adus o serie de îmbunătăţiri procedurale, însă doar un număr restrâns de candidaţi şi-au depus candidatura. Cei doi candidaţi care au parcurs cu succes etapele acestui proces nu au reuşit să obţină avize favorabile din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi au fost respinşi, în cele din urmă, de către preşedinte. Comisia consideră că prezentarea unui număr suficient de candidaţi de înaltă calitate profesională în cadrul unui proces deschis şi transparent şi, în măsura posibilului, care să primească girul CSM sunt elemente esenţiale pentru asigurarea desemnării unei conduceri în măsură să obţină încrederea publicului.

Eroare. Procesul de numire nu a fost deloc grăbit, dovadă interimatul la vârful celor două instituţii. Nu ministrul Justiţiei a prelungit termenele, ci CSM. Faptul că CSM a dat aviz negativ nu trebuie să constituie o problemă a CE, mai ales că avizul este unul consultativ. (Şi Daniel Morar şi Laura Codruţa Kovesi au primit aviz negativ când au fost numiţi – n.a.) Faptul că nu se prezintă suficienţi candidaţi nu ţine de competenţa ministrului, a CSM, nu ţine de competenţa nimănui, cu atât mai puţin a Comisiei Europene. A candida pentru orice post reprezintă o opţiune personală.

• Parlamentul a numit noul Avocat al Poporului în ianuarie 2013. Întrucât noul Avocat al Poporului a primit sprijinul deplin al coaliţiei aflate la guvernare, dar nu şi pe cel al opoziţiei, va fi deosebit de important ca acesta să dovedească, în acţiunile sale, că se poate ridica deasupra partizanatelor politice.

CE solicită respectarea Constituţiei, dar prin faptul că iniţial a cerut ca Avocatul Poporului să fie numit prin consens şi acum, în Raport, îşi exprimă nemulţumirea prin faptul că persoana numită nu a primit şi sprijinul Opoziţiei a îndemnat practic la încălcarea Constituţiei. Legea fundamentală prevede clar – art.65, litera i – că Parlamentul numeşte Avocatul Poporului. Iar în Parlament, deciziile se iau prin votul unor majorităţi stabilite de lege, nu prin consens.

• Comisia ia notă de faptul că toate actele, inclusiv hotărârile Curţii Constituţionale, par să fi fost publicate în timp util în Monitorul Oficial.

Eroare. Niciodată nu au fost blocate sau întârziate publicările în Monitorul Oficial a hotărârilor CCR. Aici oficialii europeni dau din nou o dovadă crasă că nu cunosc procedurile din România. Curtea Constituţională este cea care decide când trimite hotărârile la Monitorul Oficial şi de regulă redactează motivările hotătârilor la mai multe zile, chiar săptămâni, de la pronunţare. Oficialii europeni au punctat acest subiect în iulie 2012, în urma intoxicărilor făcute de oficiali ai PDL şi dintr-un document semnat de 10 ONG-uri prin care se afirma că guvernul a preluat în subordine Monitorul Oficial pentru a nu publica în timp util hotărârea CCR care îi dădea dreptul lui Traian Băsescu să mearcă la un summit UE. La vremea respectivă, CCR a luat decizia pe 27 iunie, dar a trimis-o spre publicare pe 7 iulie.

• În timpul verii, una dintre preocupările majore a fost dovada clară a exercitării de presiuni asupra instituţiilor judiciare şi a lipsei de respect pentru independenţa sistemului judiciar. Aceasta rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărţuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare şi anticorupţie importante, inclusiv ameninţări cu un caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora şi campanii mediatice de hărţuire. Din păcate, recomandarea Comisiei nu a fost pusă în aplicare pe deplin. Atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. (…) De exemplu, acuzaţiile de exercitare de presiuni asupra judecătorilor Curţii Constituţionale şi de intimidare a acestora care au fost aduse la cunoştinţa Comisiei.

Acest paragraf pare (ca să utilizăm chiar un termen al Raportului – vezi mai sus) să reprezinte, fără vreo modificare, poziţia propagandiştilor portocalii în frunte cu Monica Macovei. În primul rând nu a existat NICIO acţiune de intimidare sau hărţuire mediatică la adresa unor judecători şi a familiilor lor. În al doilea rând, faptul că o judecătoare CCR a fost ameninţată de un puşcăriaş şi de un poliţist dement nu implică responsabilitatea guvernanţilor, a presei şi nu justifică temerile oficialilor CE. În al treilea rând, oficialii europeni continuă – fie din necunoaşterea legislaţiei din Românie, fie intenţionat – să treacă CCR în sistemul judiciar. CCR nu face parte din sistemul judiciar.

• Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătoreşti: pentru aceasta este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora.

Eroare. De regulă hotărârile judecătoreşti nu sunt criticate. Există însă situaţii în care sunt criticate – justificat – rechizitoriile procurorilor atunci când există indicii că sunt făcute la comandă politică. Presiuni asupra magistraţilor nu au existat, cel puţin în ultimii ani.

• Noul Guvern şi-a reiterat obiectivul de a lupta împotriva corupţiei, dar, dintre persoanele nou numite în funcţia de ministru, trei erau cercetate penal pentru fapte de corupţie. (…) Este esenţial pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcţii ministeriale să se bucure de încrederea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci când există împotriva lor un raport ANI în materie de integritate.RECOMANDARE: luarea măsurilor necesare pentru asigurarea faptului că miniştrii care fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate demisionează şi asigurarea aplicării rapide a normelor constituţionale privind suspendarea miniştrilor în cazul trimiterii lor în judecată.

În acest caz, oficialii europeni se pronunţă deschis în favoarea încălcării drepturilor omului, a încălcării legislaţiei penale şi eludează prezumţia de nevinovăţie. A fi cercetat penal nu înseamnă automat o dovadă a corupţiei. A recomanda demisia în situaţia în care sunt vizaţi de un raport ANI reprezintă o uriaşă imixiune în sistemul de drept din România, pentru că un raport al unei instituţii administrative (ANI) nu poate fi învestit cu putere judecătorească. Şi aici se ignoră prezumţia de vinovăţie.

• În ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat amendamente la statutul membrilor săi, modificând procedura de ridicare a imunităţii în cazurile de percheziţie, arestare sau reţinere a acestora şi de urmărire penală a foştilor miniştri.

Eroare. Procedurile parlamentară privind cazurile de percheziţie, reţinere sau arestare preventivă nu s-au modificat, sunt aceleaşi care se aplică de peste 10 ani.