O zi în România lui Iohannis

Îl știți pe Klaus Iohannis? Este domnul acela care vorbește românește mai prost decât Viorica Dăncilă. Este scuzabil, unul a fost primar într-un orășel în care dialectul sașilor este la el acasă, iar celălalt a fost profesor de lucru manual, disciplină la care traforajul este unealta de bază a gândirii. De aici, probabil, și limbajul de rumeguș. Primul are la activ trei cărți despre care crede că el le-a scris, Viorica nu mai are nimic. Nici guvern sau șanse la alte alegeri, nici șofer, nici mașină la scară și nici aghiotant care să-i care geanta cu rujuri și cu oglinda pe care era pictată fața unei femei inteligente. Ambii trăiesc în România condusă de Klaus Iohannis.



Cetățeanul din orașul cu sași, nu atât de mulți încât să impresioneze, spunea în campania lui electorală că abia după eliminarea social-democraților de la guvernare se poate spune că pășim în România normală. Uite că a căzut guvernul ăla, cetățeanul a câștigat prezidențialele și România lui normală nu mai apare. Sau asta o fi?

Cât un plescăit de limbă

Răsfoiești presa de-o zi și începi să-ți faci o imagine. Raportul dintre maneliști, pițipoance, curve și parlamentari îi lasă în fund pe ultimii. Primii au mai multă căutare. Despre starlete și vedetele gonflate se scrie mai mult. Buzele Biancăi Drăgușanu au mai mult succes decât ochii bulbucați ai lui Dan Barna.

Sânii Sânzianei Buruiană fac mai multă audiență decât aparițiile lui Iohannis la televiziuni. Dacă-i elimini pe primii și-i înlocuiești cu interlopii, tot acolo ajungi, căci proporția le este defavorabilă parlamentarilor. Un băiat de cartier care mânuiește bine brișca valorează cât trei Cioloș și jumătate de Bușoi, liberalul. Un șef de clan face cât un grup europarlamentar cu Rareș Bogdan bonus, iar un mafiot cu greutate, care mai are de făcut șapte ani din cei 19 cu care l-a  fericit instanța, fără drept de liberare condiționată, cântărește cât toate declarațiile lui Ponta, Tăriceanu și Orban la un loc. Un Ciolacu simplu, la bucată, face cât un plescăit de limbă și un râgâit de bere într-un bar de manele.

A tunat și i-a adunat

Rareș Bogdan apare și zbiară că dacă Tăriceanu intră în PNL el demisionează. N-are decât, o poate face de pe acum, căci lumea se uită mai mult la trupul nevesti-sii când apare pe site-uri. Bogdan e genul modest, care dacă nu poate ajunge președinte la liberali, măcar președintele României să fie. Orban, alt personaj ciudat, nu înțelege apropourile lui Iohannis că ar trebui să demisioneze. Sigur, însă, va înțelege apropourile procurorilor care scormonesc în dosarele lui Nelu Iordache. Ministrul Agriculturii acuză fermierii că vor să ia doar banii din subvenții, nu și să facă performanțe. De ce să te uiți în gura lui când e mai ușor de digerat știrea  de alături, că zgomotele din stomac nu sunt generate doar de foame.

Cetățeanul ministru, care e pus pe desființarea magazinelor în care să-și desfacă fermierii produsele, este incapabil să înțeleagă de ce în 1907 se striga „Ne e foame”, iar acum se strigă „Ne-am săturat”. El pricepe numai că trebuie protejate supermarketurile de invazia de produse românești. Marcel Vela vrea să reorganizeze Jandarmeria pe regiuni, dar, dacă te uiți mai atent pe hartă, te ia cu nervi și tremurat. Seamănă perfect cu planul de federalizare a României și cu pierderea Transilvaniei în 2020, după unele voci. Ministrul ăsta ar face mai bine să o caute pe Mihaela Rădulescu, goală, pozele sunt la liber, poate îi mai trec ifosele de demnitar și se scufundă în simțăminte mai bărbătești.

Dincă, peste toți

Te izbești de o ministresă care face vizite inopinate în școli și trage cu urechea pe la ușile claselor, de o alta care face prezența la Casele de pensii în ajunul Anului Nou, de Bulai, deputat USR, care spune că Fecioara Maria a fost o mamă surogat și iar de anticipate. Energia consumată de neica nimeni parlamentari ar lumina un orăș măricel, dar nimeni nu le-a spus asta. Cum se gătesc rondelele de ceapă vs. anticipate, Tomac de la PMP vs. tatuajele unui mârlan misogin. Pensii stopate vs. Orban. Orban care ce?

Care orice, căci Orban este opozabil oricui, de la buna guvernare și până la adevăruri de care se împiedică. Klaus Iohannis președinte, Klaus Iohannis premier, Klaus Iohannis care le știe pe toate, ca un guru al neamului pe care, de fapt, îl minte. E atât de important, ca personaj, încât mai are puțin și vrea ca țara să-i prezinte onorul dimineața, la trezire. Peste toți tronează, însă, Gheorghe Dincă. Mai important decât Iohannis, decât Orban, decât Ciolacu’ de salvare a PSD, sau colacu’, niciodată nu știu cum e corect. Mai important decât justiția care nu știe cum să îngroape mai repede porcăria de la Caracal (am citat un ambasador), mai presus decât orice politică și mai abil decât orice profiler școlit la FBI. De când e Dincă în politică? De șase luni și, dacă iei la mână toate scrierile din presă despre el, constați că l-a bătut la scor de maidan chiar și pe Iohannis. România normală, după cum ziceam. Cea despre care primarul de la Cotroceni nu știe cum trebuie să arate. Doar așa, din vorbe, să mai pună proștii botul.

Autor: Valentin Boeru

Sursa: National.ro