O zi de lucru a MAFIEI LEMNULUI

Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, în perioada 1990-2011 au fost puse la pământ peste 366.000 de hectare din pădurile României, de pe care au fost tăiate ilegal peste 80 de milioane de metri cubi de copaci. De departe, judeţele ”campioane” la defrişări ilegale sunt Harghita şi Covasna, unde pădurile au fost rase, pur şi simplu, de pe zeci de mii de hectare, de o veritabilă mafie a lemnului, patronată şi protejată, susţin localnicii, de câţiva cunoscuţi lideri UDMR, ajunşi rapid multimilionari în dolari şi apoi în euro.

Valoarea pagubelor produse economiei naţionale depăşeşte 5 miliarde de euro, după cum declara recent ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Varga. Aceasta, conform unui calcul făcut pe baza preţului minim practicat de Romsilva la vânzarea lemnului de foc, de circa 70 euro metrul cub. În realitate, însă, câştigurile mafiei lemnului au fost mult mai mari, poate chiar duble, având în vedere că, în cea mai mare parte, zecile de milioane de arbori tăiaţi ilegal au fost vânduţi la export, ca buşteni sau cherestea, cu 100-150 euro metrul cub.

Cu asemenea venituri, reţelele mafiote au devenit intangibile, beneficiind de complicităţi şi protecţie la toate nivelurile, de la mai-marii administraţiilor locale şi ai instituţiilor deconcentrate cu atribuţii de control, până la poliţişti, procurori, judecători, parlamentari şi miniştri.

Bătut şi apoi condamnat pentru calomnierea agresorilor
Cei care n-au vrut să ţină seama de acest lucru şi au încercat să li se opună ori să le dezvăluie fărădelegile au fost ”cuminţiţi” fără milă, pe lângă spitalizare unii dintre ei alegându-se şi cu condamnări penale, după ce agresorii i-au dat în judecată pentru calomnie.

Aşa a păţit, de pildă, Imre, un sătean din comuna harghiteană Ciumani, bătut crunt acum câţiva ani de un grup de ”drujbagii” pe care îi surprinsese culcând la pământ copacii din pădurea ce abia îi fusese retrocedată.

A aflat apoi că agresorii erau angajaţi ai ITRSV Harghita, lucru pe care l-a făcut public în ziarul local de limbă maghiară din Gheorgheni. Urmarea: respectivii i-au făcut imediat plângere penală pentru calomnie, o procuroare de la Parchetul Judecătoriei Gheorgheni a ”instrumentat” rapid dosarul, iar un magistrat de la Judecătoria Gheorgheni l-a condamnat fără multă vorbă la un an de închisoare cu suspendare.

La recurs, Tribunalul Harghita a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi Judecătorie Gheorgheni, care de data asta a fost mai ”umană”: un alt magistrat a înlocuit condamnarea la închisoare cu o amendă penală de 41 de milioane de lei vechi, pedeapsă confirmată apoi şi de Tribunalul Harghita. ”Adică şi f…, şi cu banii luaţi, cum zice dumneavoastră la limba română!”, face haz de necaz Imre-bacsi.

”Degeaba mergi la poliţie, chiar şi cu dovezi”

Mai ”norocos”, consăteanul său, Lajos, n-a mai trebuit să dea piept cu ”drujbagiii” şi ocrotitorii acestora, după ce şi-a recăpătat pădurea pentru care se luptase ani în şir.

Pe vreo şase hectare a mai găsit doar cioate, nu mai rămăsese niciun copac în picioare, iar de pe alte două trunchiuri de pădure se ”evaporaseră”, până să prindă el de veste, alte câteva sute de fagi şi molizi.

Zice că ştie ”foarte sigur” cine i-a tăiat, ”dar dacă nu i-ai prins asupra faptului, când taie, degeaba mergi la poliţie să faci plângere, că poliţaii te iau imediat că ce dovezi ai. Dar mai bine să nu-i prinzi, că n-au niciun Dumnezeu, sunt în stare să-ţi taie gâtul cu drujba, sau să-ţi dea cu securea-n cap”, acuză bărbatul.

În discuţie intervine furios şi Antal, un prieten de-al lui Lajos, din Gheorgheni: ”Şi chiar dac-ai avea dovezi, tot degeaba, până acum nimeni n-a auzit în Harghita să fi ajuns la puşcărie vreunul dintre tâlhari, toţi sunt mână-n mână, pădurarii, brigadierii, poliţaii, şefii de la ocoalele silvice, primarii, ăia de la ITRSV şi de la Direcţia Silvică, toţi. Domnule, ascultaţi ce vă spun eu,  aici, în Harghita, se mai poate face ordine doar sub control internaţional, aduci o armată străină şi începi războiul, că altfel nu se mai poate cu hoţii ăştia din România! Păi să vedeţi ce case de vacanţă au toţi, poliţaii, pădurarii, brigadierii silvici, ITRSV-ul la fel. La cine să mergi să reclami? Poate doar la Dumnezeu! Dar şi acolo trebuie să fii atent să nu te-audă cineva şi să-i anunţe pe hoţi că i-ai reclamat, să te trezeşti după aia cu ei peste tine-n casă noaptea!”, continuă supărat Antal.

Bărbatul trage o înjurătură în ungureşte, o traduce în româneşte şi adaugă, pe acelaşi ton: ”Ştiţi cât câştigă un pădurar? O mie, o mie două sute de lei în mână, plus ceva bonuri de masă. Iar nevastă-sa stă acasă, nu lucrează. Şi din mia aia de lei pe lună trăieşte şi el, şi nevasta, şi copiii, şi face şi economii, să vedeţi ce vile şi maşini au, n-o să vă vină să credeţi! Şi nimeni nu-l întreabă cum e posibil aşa ceva, că sunt toţi pe-o mână!”, se mai plânge Antal.

Defrişare clandestină ”proaspătă”

Când îi întreb dacă ritmul tăierilor ilegale n-a mai scăzut cât de cât în ultimii ani, date fiind dezvăluirile din presă şi anchetele anunţate de autorităţi în urma acestora, interlocutorii izbucnesc în râs: ”Nici vorbă, se taie la fel ca înainte, doar că acum tăierile astea se fac mai mult în zonele de creastă, care sunt mai greu de controlat, în rest băieţii îşi văd liniştiţi de treabă ca şi până acum, că nimeni nu le face nimic”, povestesc ei.

Cum am putea ajunge şi noi într-un astfel de loc?, întreb. ”Dacă aţi fi venit cu o maşină de teren, sau cu un ATV, n-ar fi fost nicio problemă. Dar cu maşina cu care sunteţi e imposibil, că până sus drumurile sunt destul de abrupte şi sunt încă multe porţiuni cu zăpadă mare. Plus că e periculos să mergeţi singur, ar trebui să mai aveţi pe cineva cu dumneavoastră”, mă lămureşte Antal.

Îl întreb dacă e dispus să fie el acel ”cineva” şi, după câteva ezitări, acceptă: ”Dar nu ne ducem  prin vreo zonă de-aia cu zăpadă, mergem aici, la Valea Strâmbă, e un sat la câţiva kilometri de Gheorgheni, dar care ţine de comuna Suseni. Acum câteva zile m-am dus să caut coarne de cerb într-o pădure la vreo patru kilometri de sat. N-am găsit nici un corn, în schimb am dat peste o defrişare ilegală proaspătă, n-are mai mult de şase, şapte luni de când a început, dar s-au tăiat deja sute de brazi şi de molizi, dacă vreţi, putem merge chiar acum!”

Pe drumul către Valea Strâmbă

Ajunşi la Valea Strâmbă, ieşim din şosea şi o luăm la stânga pe un drum forestier,  cale de vreo patru kilometri.

Brusc, după o curbă, ne iese în cale un ditamai camionul vârfuit cu vreo 20 de metri cubi de buşteni, care tocmai o luase din loc într-un nor de praf, precedat de un jeep şi urmat de un VW.

Dau să apuc camera foto, pusă la-ndemână pe bordul maşinii, dar însoţitorul meu îmi prinde mâna: ”Lăsaţi aparatul, dacă văd ăştia că-i pozaţi ne ia dracu, n-aţi observat cum se uitau la noi? Asta-i încă o dovadă că buştenii ăia sunt tăiaţi ilegal, altfel camionul n-ar fi avut o aşa escortă”, explică Antal.

Mă conformez, mai mergem câteva sute de metri, apoi lăsăm maşina şi începem să urcă pe o pantă abruptă, pe care se desluşeau limpede urmele buştenilor împinşi la vale. După vreun sfert de oră de urcuş, încep să apară primele semne ale dezastrului: mai întâi ici, colo câte o cioată, două, apoi, pe nici o jumătate de hectar, un adevărat ”covor” de peste o sută de alte asemenea resturi ale masacrului, cu diametre de 30-60 de centimetri, unele deja înnegrite de intemperii, cele mai multe însă proaspete, de cel mult 2-3 zile.

Pe niciuna nu există  marcajul ce trebuie aplicat în mod obligatoriu, la fel ca şi pe trunchiul copacului, în cazul unei tăieri legale. Scot camera şi încep să fotografiez şi să filmez , mişcându-mă cu greu printre mormanele de crengi şi de vârfuri de copaci retezate cam la 2 metri şi aruncate de-a valma printre cioate.

Priveliştea dezolantă se întinde până dincolo de culme, de partea cealaltă a dealului. ”Aşa, la ochiometru, cred că sunt cel puţin vreo patru, cinci hectare de pe care au început deja să taie. Şi ăsta-i doar începutul, dacă veniţi din nou la toamnă n-o să mai recunoaşteţi locul, tot dealul ăsta o să fie complet chelit”, mă asigură Antal în timp ce facem cale-ntoarsă spre locul unde lăsasem maşina.

Apoi, pe drumul înapoi spre Gheorgheni, îmi desluşeşte rapid şi cum se ”legalizează” lemnul tăiat clandestin: buştenii sunt duşi la gater – în mai fiecare comună din Harghita funcţionează cel puţin 7-8 gatere – unde sunt transformaţi în cherestea, vândută apoi ”cu acte-n regulă”, măsluite bineînţeles, atât pe piaţa internă, cât şi la export.  ”Singurul mod în care s-ar putea stopa tăierile ilegale ar fi să se înfiinţeze o jandarmerie a pădurilor, care să patruleze permanent prin păduri, combinată cu supravegherea şi controlarea non-stop a tuturor gaterelor. Dar de unde să iei atâţia oameni, şi mai ales cinstiţi, care să nu pună botul la şpagă?”, conchide Antal, înainte de a ne lua rămas-bun.

Egyed Jozsef, primarul din Suseni: ”Se mai fură câte un lemn din pădure, dar nu există să se taie copaci ilegal!”

Următorul popas – Primăria Suseni, de care aparţine satul Valea Strâmbă. ”Deranjat” dintr-o şedinţă cu câţiva subalterni, primarul Egyed Jozsef (PCM) ne asigură că toate gaterele din comună – vreo 7-8 la număr – funcţionează ”chiar legal” şi prelucrează numai buşteni tăiaţi ”cu marcaju-n regulă”.

Pe urmă, nuanţează: ”Nu pot să spun că nu se taie nici o bucată de lemne din pădure fără forme, că mai sunt şi oameni din ăştia, care se ocupă cu furtul lemnului. Se mai fură câte un lemn din pădure, dar aşa, cu camionul, nu, nu există să se taie copaci ilegal, nu mai merge, toată lumea e atentă acum, poliţia, primăria, dacă apare astfel de treburi imediat se sesizea.”

”Aici, în zona Suseni, nici n-a fost aşa problemă, a fost în zona Căpâlniţa şi  la Vlăhiţa, dar nu ştiu dacă mai sunt şi acuma, trebuie să mergeţi acolo să vedeţi!”, mai adaugă edilul, după care se scuză că trebuie să se întoarcă la şedinţă şi dispare înapoi în birou, înainte să apuc să-i arăt pozele cu pădurea din Valea Strâmbă masacrată fără milă la doar câţiva kilometri distanţă.

autor: Adrian Popescu

sursa: gandul.info