O populație înfometată își mănâncă mai întâi conducătorii!

Plafonaţi urgent cheltuielile publice dacă nu vreţi război civil! Vreți să vă treziți cu vilele incendiate? Şi politicienii, şi sindicaliștii!

Că România (surpriză!) nu are sindicaliști săraci. Si nici politicieni. Povestea cu „sărac si cinstit” n-a prins la noi in ţară. Noi avem povestea noastră, cu ciobanul ortoman, cu oi multe, mândre si cornute, care e omorât si jefuit de cei doi prieteni ai lui. Iar el, in loc sa pună mâna pe pușcă să le zboare creierii, începe sa facă poezii de jale.

Romania încă e liniștită. Încă nu suntem in situația Greciei! Cine e nebun sa mai viziteze Acropole, când se poate trezi oricând cu un cocktail Molotov in cap? Deja au murit oameni arși de vii in Grecia. Iar atmosfera de isterie, de haos si dezordine civila când începe, durează ani de zile! Si atunci adio economie, adio spăgi (chiar si mici, „de criză”), adio locuri de munca! Așa că, din punctul de vedere al isteriei populației, încă n-am ajuns acolo.

Dar voi faceți tot posibilul sa ajungem!

De ce terapia de şoc a lui Boc nu are șanse:

Pentru că e aplicată de Boc! Intr-o situație economica grea, Margaret Thatcher a luat decizii foarte nepopulare. N-a stat la discuții cu sindicatele, pentru ca știa dinainte ca sindicatele se vor opune. Iar când sindicatele au ieșit in strada, i-a spulberat pe manifestanți. Bravo ei!

Dar pe Margaret Thatcher n-a acuzat-o nimeni ca fură de la englezi. Nici pe guvernul polonez al lui Leszek Balcerowicz, care a aplicat „terapia de şoc” in anii `90.

Terapia de şoc nu „se pupă” cu corupția.

După ce a pierdut 20 de ani degeaba, Romania nu mai are timp de moderație. Avem de ales intre terapie de şoc si haos. Dar nici un popor nu acceptă sărăcia cruntă, când știe ca liderii fură din taxele lui. Si chiar se știe! Chiar se află! Iar politicienii sunt așa de orbi şi de lacomi, încât își zic: „Hai sa fim optimiști! Hai ca mai merge si anul asta!” Așa încep răscoalele, revoluțiile, războaiele civile. Din calcule greșite si din prostia liderilor.

Plafonați contractele de stat!

1. Plafonați toate licitațiile la prețul mediu de magazin. E simplu, e constituțional, se poate face intr-o după amiaza, printr-un ordin de guvern.
2. Organizați licitațiile transparent, pe internet! Dați aceeași șansă de câștig si unei firme din Dorohoi si uneia din București!
3. Externalizaţi serviciile publice! Si plafonați contractele cu firmele private, la maximum jumătate din bugetul instituției de stat care este înlocuită. Atenție: înlocuită! Nu le păstram pe amândouă. Ca sa aibă si „prietenii” ce manca, dar sa avem si voturi.
4. Plafonați salariile la stat! 40 de milioane e destul pentru orice director sau ministru. Ideea e a lui Silviu Prigoana si mi se pare excelenta. E o regula generala, simpla, ușor de înțeles si schimba sistemul pentru totdeauna. Asta chiar e reformă. „Fondul de solidaritate” e o șmecherie dâmbovițeană temporară, care lasă intact sistemul, ca sa se poată fura in continuare, când se liniștesc lucrurile.
5. Desființați obligativitatea CAS-ului! Desființați obligativitatea contractelor de muncă! Cheltuielile de creare a unui loc de muncă trebuie sa scadă la jumătate. Nu doar cu 2-3%! Altfel să nu vă mirați dacă o sa va treziți cu milioane de șomeri cum urlă de foame in stradă! V-ați gândit ce se întâmplă daca tarile occidentale încep o campanie serioasa împotriva muncii la negru? Că doar e criză peste tot! V-ați gândit ca s-ar putea întoarce brusc milioanele de romani care teoretic sunt in tara, dar de fapt îngrijesc bătrâni si copii prin Italia, sau lucrează ca zilieri pe ici, pe colo? V-ați întrebat măcar: câți oameni au mai rămas cu adevărat in România?

Clasa politică si-a semnat condamnarea la moarte.

Politrucii români încă sunt in campanie electorală! Chiar dacă arde Parlamentul cu ei. Pentru ca altceva nu știu. PDL e disperat sa rămână conectat la robinetele cu bani. Iar PSD-iștii si PNL-iștii sunt disperați sa se conecteze ei. Unii fac spume la gură de ură când vorbesc de Băsescu şi nu le pasă că terapia de şoc e inevitabilă. Alții nu îndrăznesc nici măcar sa-i spună ca a pierdut un an degeaba!

Nu vă mai comparați cu Germania! Nici cu Suedia. Romania începe sa semene cu Uganda din timpul lui Idi Amin. Nici acolo oamenii nu credeau ca partidele vor ajunge sa se împuște pentru putere, că morții vor fi lăsați sa putrezească pe străzi, in timp ce economia e distrusa. Şi totuşi aşa s-a întâmplat.

Încetați imediat campania electorală!

Uitați de alegerile din 2012. Poate nu vor mai fi deloc alegeri. Pentru că o populație înfometată își mănâncă mai întâi conducătorii!

Mihai Giurgea

sursA: standard.ro