Doamne, ce generație! Doamne ce evenimente mi-ai dat să trăiesc într-o singură viață. E adevărat, nu am prins războaiele mondiale, dar am prins ce a urmat după ele: construirea socialismului la orașe și sate, cooperativizarea, electrificarea țării, șantierele naționale gen Bumbești-Livezeni, epoca de aur, lampa 5, tranzistorul, apariția casetofonului, magnetofonului, televiziunea, televiziunea color, aselenizarea, pagerul, casetele video, telefonul mobil, internetul, hologramele, inteligenta artificială, 5 G, rachete hipersonice, și nu am acoperit tot, am plecat de la fier de călcat cu jar, difuzoare pe perete, lumânări și opaițe, arat cu plugul cu boi, apă din fântână, gaz lampant, tuciul cu mămăligă, măcriș în loc de vitamina C, pus cenușă la răni, bătaie cu rațele pe dude, scoici și melci în loc de pui la grătar, și multe altele. Și asta nu e tot, Pământul continua să se învârtă.
Numai că acum câteva zile putea să se oprească în loc, nu de tot, măcar câteva momente, ca să se mire. Omul, această creație incredibilă venită nu se știe sigur de unde, continuă să îl uimească până și pe Dumnezeu. Parcă îi văd ochii larg deschiși și mâna pusă la gură într-o stare de șoc „anafilactic”, înțepat de micuța insectă numită „inteligență umană”.
Acum 3 zile, O.N.U., această creație supremă a democrației umane quintesența gândirii sociale,„forul suprem” al societăților civilizate a votat în aceeași zi două rezoluții care se bat cap în cap și culmea, amândouă au primit aviz pozitiv. Ca dracu’, cum, ar spune un român nedus la biserică? Uite așa! Ucraina, sprijinită, sau mai bine spus împinsă de conducerea U.E. a depus o propunere de condamnare a Rusiei, în care denumește Rusia stat agresor.
S.U.A. au depus și ele o propunere care elimină această acuză asupra Rusiei, propunere intitulată «Calea către pace» și care cere „pace cu orice preț”, dar în condițiile propuse de S.U.A..
Hai să zicem că propunerea a două documente care se contrazic nu ar fi o problemă, pot fi și mai multe propuneri însă ceea ce este cu adevărat o premieră, este faptul că ambele propuneri au fost adoptate de Adunarea Generală propunerea Ucrainei cu 93 pentru,18 abțineri și 65 împotrivă, iar a S.U.A. cu 93 pentru, 8 abțineti și 73 împotrivă. Toate propunerile de amendamente propuse de statele europene la propunerea SUA, prin care se cerea condamnarea Rusiei, au fost respinse de plenul Adunării. Dintre țările membre ale Consiliului de Securitate al ONU, au votat pentru propunerea SUA, Rusia, China, iar Franța Marea Britanie, Slovenia, Danemarca și Grecia, s-au abținut. Acest aspect trebuie avut în vedere pentru votul din Consiliul de Securitate, unde probabil va fi adoptată doar una, sau poate niciuna din propuneri, pentru că acolo oricare din țările membre permanente are drept de veto, deci dacă una se opune, rezoluția nu trece. Este de așteptat ca Marea Britanie să se opună la varianta SUA, iar China, SUA și/sau Rusia să se opună la varianta Ucraina. Franța și celelalte două țări se vor abține probabil, căci Macron nu vrea să supere pe nimeni, făcând din Franța o Românie mai mare.
La o numărătoare a totalului de voturi, rezultă că propunerea SUA a beneficiat de 2 voturi mai puțin, deci două state nu au mai fost prezente în sală la al doilea vot, sau și-a băgat nasul Roberta Anastase pe colo.
Încercând să găsim o logică acestor voturi, ne punem în situația celebrei anecdote cu „unul alb și unul negru”. Deci nu doar că declară două propuneri, una care vrea continuarea războiului până la înfrângerea Rusiei, iar cealaltă o încetare IMEDIATĂ cu despăgubiri, acordate SUA, ca valide amândouă, dar validează o situație imposibilă logic, dar reală politic. ONU a devenit o instituție dirijată de interese, nu de principii, Carta ONU este o simplă înșiruire de pretinse drepturi, iar țările mai mici votează după cum le dictează „partenerul strategic”, căci fiecare are câte unul, cel puțin, fără de care „nu se poate”.
România, ca aproape întotdeauna în istoria sa, cu foarte mici excepții, s-a umplut din nou de glorie. Din câte am înțeles, nevrând să supere pe nimeni, România a votat pozitiv ambele propuneri, așa că nu ne poate învinui nimeni că nu nu am fost de acord cu ce ni s-a cerut. Nu știu sigur dacă e așa nu știu dacă mai e cineva în situația asta, dar iarăși ne-am umplut de „respect”.
Și pentru că am ajuns la România hai să vedem ce vrăji mai fac guvernanții noștri.
De când s-a văzut la Cotroceni, Bolojan are un singur gând, să îi asigure pe „români” că vom avea alegeri corecte și transparente. Să fiu sincer eu am mari îndoieli, pentru că așa ni se spune de 36 de ani, dar de fiecare data rezultatul a demonstrat altceva. Nu ne spune însă domnul Bolojan cine a falsificat alegerile din decembrie 2024 și nici de ce PNL a plătit campania pentru Georgescu. Păi dacă nu ne poate spune ceea ce știe, cum poate să ne asigure de ceea ce nu știe cum va fi ? Asta numai dovleacul de pe umerii lui Bolojan ar putea lămuri. Se pare însă că mesajul respectiv nu e pentru români, de care îl doare în partea dorsală pe domnul interimar, ci pentru Vance și Trump, care de două săptămâni ne vorbesc numai despre falsificarea alegerilor în România și mânăriile făcute de diverși lideri de partid, judecători CCR și mai nou și trusturi media, ONG-uri și alte entități. România este din nou pusă la zid și arătată cu degetul pentru mânării făcute – culmea – unele chiar de cei care arată cu degetul, ca reprezentanți de stat, nu ca persoane fizice. Iar guvernanții noștri nici acuma nu învață nimic și nu înțeleg că indiferent cu cine stau la masă, până la urmă tot ei plătesc consumația.
Și cu toate asigurările date de domnul interimar, uite că un alt lider de partid, membru al coaliției aflate la guvernare, ne spune că Bolojan nu poate garanta transparența și corectitudinea alegerilor.
În primul rând, văzând duplicitatea guvernului și conducerii de stat a României, care umblă cu fundul în două luntri, domnul Hunor se oferă să pună o vorbă bună lui Orban, care să pună o vorbă bună lui Trump care să îl primească pe Ciolacu așa, de o șapcă măcar. Nu îmi vine să cred că astfel de propuneri sunt făcute și mai ales așa pe față. Domnul Hunor se face că nu vede unele aspecte:
Este limpede că Orban, mare iubitor de români nu va face acest „serviciu” lui Ciolacu, moca, deci este de așteptat ca România, prin Ciolacu, să ofere ceva la schimb, că doar nu o să dea Ciolacu din covrigii lui sau din lanțul farmaceutic pe care îl deține. Chiar așa de prost nu este., dar eu cred că de fapt propunerea vine de la Victoraș, nu de la Kelemen. Igen ? Practic Kele a transmis o propunere a lui Orban, că doar nu a vorbit așa pe uscat;
Orban, oricât de bine-văzut de Trump ar fi, nici el nu poate vorbi fără să aibă un aviz prealabil de la cineva din imediata apropiere a lui Trump, poate Vance, poate Musk, poate Rubio, care și ei ar fi dispuși să ofere ceva lui Ciolacu, fie și doar o „imagine” cu șapca pe cap, dar la fel, tot cu o promisiune din partea României, fie ea și secretă. Poate Trump se pregătește pentru un eventual refuz, indiferent din partea cui, la propunerea lui de „pace” și deci o întârziere a livrării de metale rare și a doua variantă pentru înlocuirea sursei chineze ar fi Munții Apuseni. Doamne ce bine ar sta unei colaborări maghiaro-americane prin Roșia Montana și nu numai, bogată nu doar în aur, ci și în alte metale necesare industriei aerospațiale americane.
Kelemen, chiar dacă a întins „mâna de ajutor” către Ciolacu, rămâne cu ea întinsă pentru oricine va lua puterea în PSD, PNL sau la Cotroceni, căci oricine vrea să conducă România, vre-un partid, sau Guvernul, are nevoie de o clanță la Washington. În aceste condiții este clar că oricine va dori o majoritate în guvern sau parlament, va trebui să strângă mâna întinsă de Hunor, dacă va dori sprijin de la Orban, care poate (ipotetic) interveni la tătucu.
Deci, indiferent cui îi e lansată propunerea, Hunor lasă de înțeles că este dispobibil să „ajute” dar bineînțeles că nimic nu e pe degeaba. Cu cât mai mulți intermediari ”binevoitori”, cu atât mai multe pretenții și bineînțeles plata nu se face din buzunarul ajutoratului, ci din avutul României. Köszönöm Hunor úr!
Dar asta nu e totul. Așa cum spuneam, domnul Hunor îl contrazice pe Bolojan, chiar dacă este de un neam cu el și declară că „România trebuie să ceară ajutor N.A.T.O. pentru corectitudinea alegerilor”. Ei nu, că numai asta nu mai auzisem. Ce treabă are coada vacii cu ștampila primăriei? Ce treabă are o organizație militară, cu o acțiune politică cum este organizarea alegerilor? De ce a spus domnul Hunor N.A.T.O. și nu a spus UE sau SUA? Auzi, cică România a fost supusă unui război hybrid care l-a propulsat pe Georgescu. Cine anume l-a propulsat pe Gerogescu, nu spune domnul Hunor, el doar îl vede ca un potential pericol și de aici concluzia că trebuie musai să cerem ajutor N.A.T.O., ca și când Georgescu ar fi venit călare pe tancuri. Nici domnul Hunor nu spune nimic despre ajutorul dat în campanie de PNL, nu aduce nici el nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor, el vede doar că are nevoie de trupe N.A.T.O. dacă se poate maghiare în România care să asigure corectitudinea alegerilor. Cu alte cuvinte asigurările date de Bolojan sunt simplă gargară, nu garantează nimic, e cazul să cerem ajutor partenerilor N.A.T.O., chiar dacă nu am fost atacați, militar căci, spune el „dacă noi vedem ce se întâmplă, și acum poți să soliciți ajutor. Nu de la Bruxelles, nu de la Uniunea Europeană, ci de la Alianța Nord-Atlantică”. Deci domnul Hunor, când se ceartă cu nevasta îl sună pe Tîlvăr și cere intervenția armatei.
Eu zic că nici de la N.A.T.O. nu trebuie să cerem ajutor, de ce nu mai bine tot de la prietenul Orban? Vin urmașii lui Attila și ne asigură ei transparența, karma, zenul și feng-shui-ul. Domnilor din U.E., din NATO, din Univers, dacă nu aveți un hunor în casă, luați-vă, că găsește el soluții la toate problemele voastre. Gratis, nu trebuie decât să cereți. Asta e soluția U.D.M.R.
Bibliografie web
– https://www.juridice.ro/771499/ilie-bolojan-vom-avea-alegeri-corecte-si-transparente.html
Preluare: art-emis.ro / Autor: Col. (r) Marin Neacsu
Adauga comentariu