Trebuie să începem să ne pregătim pentru o lume în care o proporție tot mai mare a celor din jurul nostru nu va fi avut niciodată experiența de a citi o carte. Nu de a o răsfoi, consulta sau de a extrage câteva informații ori de a parcurge un rezumat. Ci de a lua o carte, de a o începe de la prima pagină, de a o citi până la capăt și de a o pune jos după ce ai terminat-o.
Experiența de a te concentra asupra unui text amplu, de a pătrunde treptat în universul său intelectual și, în același timp, de a te lăsa transformat de lectură. De a urmări un argument, de a-i reconstrui logica, de a reveni asupra unor idei, de a face conexiuni, de a-ți mobiliza memoria, imaginația și capacitatea de reflecție. De a trăi, pentru câteva ore sau zile, în interiorul unei construcții intelectuale sau imaginative care nu este a ta, dar pe care ajungi să o înțelegi și cu care poți intra într-un dialog interior.
Această experiență, una dintre practicile formative fundamentale ale civilizației moderne, riscă să devină inaccesibilă pentru segmente tot mai largi ale populației. Mulți nu vor mai ști ce presupune și, mai grav, nu vor mai avea nici răbdarea, nici dorința și, eventual, nici capacitatea de a o trăi.
ERODAREA ATENȚIEI ȘI DEGRADAREA DISCURSULUI PUBLIC
Uitați-vă în jur, chiar aici, pe această platformă socială. Fenomenul este deja vizibil. Începând cu generațiile mai tinere, dar extinzându-se și asupra generațiilor noastre, capacitatea de a urmări texte mai lungi de câteva paragrafe pare să se erodeze sub ochii noștri. Totul tinde sa conveargă spre memă si emoticon.
Un număr tot mai mare de oameni care, altminteri, au pretenția de a fi educați, informați, proeuropeni, intelectuali, modernizati sau măcar capabili să se informeze își declară deschis, uneori cu o surprinzătoare dezinvoltură, incapacitatea și lipsa de disponibilitate de a citi texte mai lungi de două sau trei paragrafe.
Nu este vorba doar despre victimele agitației propagandistice și ideologice, captive într-o stare de excitație mentală aproape permanentă, de turbulență emoțională și indignare perpetuă, pentru care reacția imediată a ajuns să înlocuiască reflecția și judecata critică. Fenomenul este mult mai vast, iar amploarea, cauzele și implicațiile sale merită investigate sistematic.
În paralel, asistăm la o cursă descendentă de adaptare a discursului public la standarde tot mai reduse de atenție, concentrare și înțelegere. Pentru că publicul nu mai are răbdare să urmărească argumente si texte, acestea sunt scurtate. Explicațiile complexe sunt înlocuite cu formule simplificate, mesaje emoționale și stimuli de reacție instantanee.
Se formează astfel un cerc vicios: diminuarea capacităților de concentrare determină simplificarea mediului informațional, iar această simplificare reduce și mai mult oportunitățile de exersare a capacităților respective.
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI EXTERNALIZAREA OPERAȚIUNILOR INTELECTUALE
Și toate acestea se întâmplau deja înainte ca inteligența artificială să intre masiv în scenă.
AI introduce acum o dimensiune suplimentară, ale cărei consecințe sunt încă dificil de anticipat. Apare posibilitatea externalizării sistematice a unor operațiuni intelectuale fundamentale: rezumarea, compararea, sintetizarea, formularea argumentelor, organizarea ideilor și chiar producerea unor texte pe care utilizatorul nu ar mai fi capabil să le construiască sau să le evalueze independent.
Desigur, aceste instrumente pot amplifica extraordinar capacitățile celor care știu să le folosească. Dar există și posibilitatea inversă: ca ele să devină substitute permanente pentru capacități cognitive care, nefiind exersate, se atrofiază treptat.
Aceasta este una dintre marile probleme antropologice și instituționale ale epocii în care intrăm. Nu mai discutăm doar despre schimbarea obiceiurilor de lectură, ci despre transformarea raportului dintre om, cunoaștere și propriile sale capacități intelectuale.
O NOUĂ STRATIFICARE SOCIALĂ
Există acum riscul apariției unei noi forme de stratificare socială și intelectuală, întemeiată nu atât pe accesul la informație, cât pe capacitatea efectivă de a o prelucra autonom.
Pe de o parte, cei care vor continua să poată citi, analiza, compara, interpreta, imagina și construi argumente complexe, utilizând inclusiv inteligența artificială pentru a-și amplifica aceste capacități. Posibil, o minoritate.
Pe de altă parte, cei care vor depinde tot mai mult de substitute tehnologice și mediatice pentru operațiuni intelectuale pe care nu le mai pot realiza independent. Posibil, o majoritate.
Ambele categorii vor putea avea acces la aceleași instrumente. Diferența va consta în capacitatea de a le utiliza ca instrumente ale propriei gândiri sau în dependența de ele ca înlocuitori ai gândirii proprii. Această distincție ar putea deveni una dintre cele mai importante evolutii specifice secolului XXI.
PARADOXUL NOILOR ELITE: RESPONSABILITĂȚI TOT MAI COMPLEXE, CAPACITĂȚI INTELECTUALE TOT MAI FRAGILE
Este adevărat că și în trecut existau numeroși oameni care nu citeau cărți și nici nu aspirau la această experiență. Diferența este însă că modernitatea a construit un întreg ideal educațional, intelectual și profesional în jurul lecturii aprofundate, reflecției și argumentării.
Momentan, ceea ce începe să se contureze astăzi este posibilitatea unei situații istorice diferite: generații întregi de persoane care aspiră să formeze elitele politice, economice, administrative și intelectuale ale societății, dar pentru care lectura unei cărți de la început până la sfârșit riscă să devină o experiență străină, aproape exotică.
Nu vorbim, așadar, doar despre dispariția unui obicei cultural. Vorbim despre transformarea profilului intelectual al celor care vor avea responsabilitatea de a conduce instituții, organizații și societăți într-o lume din ce în ce mai complexă.
Cum mai putem forma profesioniști, administratori, cercetători și decidenți capabili să opereze cu probleme complexe dacă exercițiul intelectual necesar dezvoltării acestor capacități este abandonat?
Iar aici se află paradoxul: tocmai în momentul în care complexitatea lumii crește exponențial, riscăm să asistăm la diminuarea capacităților umane necesare pentru a o înțelege.
Dar acest echilibru care se conturează acum și anume acela de a fi conduși de pături sociale de clase sociale sau grupuri sociale incompetente cognitiv și intelectual nu este unul stabil și va degenera foarte repede transformandu-se în cu totul altceva.
MAREA DISTINCȚIE A SECOLULUI XXI
Dincolo de implicațiile educaționale și profesionale, problema fundamentală este una a autonomiei individuale. Ce se întâmplă cu autonomia persoanei atunci când capacitatea de a judeca independent începe să fie înlocuită sistematic cu dependența de mecanisme externe de selecție, interpretare și formulare a informației?
Poate că una dintre marile distincții sociale și intelectuale ale secolului XXI nu va fi între cei care au acces la inteligența artificială și cei care nu au, ci între cei care își vor păstra capacitatea de a gândi independent cu ajutorul ei și cei care vor ajunge să depindă de ea pentru a gândi.
Iar experiența aparent banală de a citi o carte, de la prima până la ultima pagină, s-ar putea dovedi unul dintre cele mai simple și mai revelatoare indicii ale acestei diferențe.
P.S. Dacă ați ajuns cu cititul până aici, citiți, vă rog, și primul meu comentariu de mai jos. E chiar mai important decat textul de mai sus.
Autor: Dragos Paul Aligica
Sursa: Dragos Paul Aligica Facebook
Adauga comentariu