Alegerile derulate în România, în decembrie, spre exemplu, au băgat în Parlament un partid extremist cvasi-necunoscut, de sorginte aproape legionară, iar cota sa de simpatie publică pare să fie în creștere. Nu e singurul caz.
Dincolo de imaginile de coșmar de la Washington, care au îngrozit mapamondul, să spunem că prima rundă de bătălii politice derulate în 2021 a fost prezidențialele din Portugalia. În ciuda victoriei categorice a președintelui în exercițiu, Marcelo Sousa, s-a remarcat plasarea pe locul 3, la doar 1,1 procente de locul doi – ocupat de ”prietena” lui Liviu Dragnea, socialista Ana Gomes -, a liderului partidului naționalist-extremist de dreapta CHEGA (”Ajunge”, în traducere), l-am numit pe Andre Ventura. CHEGA s-a înființat în același an cu AUR, adică 2019, ceea ce sporește performanța lui Ventura. Într-adevăr, de la un singur fotoliu parlamentar obținut în 2019, tot prin Ventura, la aproape locul secund la prezidențiale e un salt remarcabil pentru CHEGA.
În martie au loc alegeri parlamentare în Olanda și Israel, în aprilie în Bulgaria și Albania, în mai au loc alegeri locale în Marea Britanie, alegeri parlamentare în Scoția și în Cipru. În septembrie vin alegeri parlamentare în Norvegia, Rusia, Islanda și în Germania. În octombrie vin alegeri parlamentare în Cehia și prezidențiale în Bulgaria, asta ca să ne referim doar la Europa și împrejurimile ei. Alegeri parlamentare și prezidențiale – nu mai pomenim de locale – mai sunt programate cam în jumătate din Africa și America latină, în țări precum Japonia, Iran, Irak, India, Vietnam, Pakistan, Mongolia șamd. În plus, nu la mare distanță de 2021, în aprilie anul viitor sunt prezidențiale în Franța.
Cum spuneam, pandemia a accentuat sever derapajul spre extremism pe multe scene politice ale lumii, iar temerile cresc.
În Germania, nava amiral a Europei, crește vertiginos, spre exemplu, antisemitismul, iar la manifestările violente de stradă din ultimele lumi, generate de măsurile ani-Covid, se estimează prezența a mii de neo-naziști, vezi protestele din august, de la Berlin, cînd s-a încercat luarea cu asalt a Bundestagului.
„În special în estul Germaniei, observăm că extremiștii de dreapta, neo-naziști și membri ai AfD – ca și în cazul mobilizărilor rasiste împotriva refugiaților, din 2015 – constituie nucleul organizatorilor așa-numitelor proteste Corona”, se arăta în iunie, într-un raport al Asociației Centrelor de consiliere pentru victimele violenței de dreapta, rasiste și antisemite din Germania.
Despre AfD, Alternativa pentru Germania, partid de extremă dreapta german, creat ”din furie”, cum se spune, știm că a furnizat o surpriză istorică la precedentele alegeri și a devenit al treilea grup din Bundestag.
În acest moment, cu cîteva luni înaintea alegerilor din septembrie, în Germania se joacă o partidă periculoasă, pentru că poate genera efecte neașteptate.
Mai precis, în ultimele zile, Oficiul German pentru Protecția Constituției, un serviciu al ministerului de Interne, a luat în dezbatere declararea oficială a AfD drept partid extremist, iar o decizie finală în acest sens ar deschide drum unei supravegheri multiple din partea statului, incluzînd interceptări etc. O decizie a Curții Administrative din Koln era așteptată pe 25 ianuarie, dar ea nu a venit; AfD a contraacat, în schimb, cerînd Curții să blocheze acțiunea Oficiului și amenință să meargă pînă la Curtea Constituțională.
Problema e că asemenea acțiuni contra AfD ar putea slăbi poziția partidului pînă la alegeri, dar, la fel de bine, le-ar putea întări spectaculos, prin victimizare. Dacă se ajunge la asemenea rare decizii în politica germană, ar putea însemna în ochii electoratului că e vorba de un partid puternic și amenințător pe adresa guvernanților de la Berlin.
În Olanda, luna trecută s-au înregistrat proteste violente anti-măsuri de pandemie în zeci de orașe, iar, colac peste pupăză, guvernul Rutte a demisionat în urma unor dezvăluiri incomode.
Politologi de marcă atrag de ceva vreme că fenomenul migrației din 2015 a împins unele partide de dreapta spre extrema dreaptă, deschizîndu-se o Cutie a Pandorei. Pandemia din 2019 a preluat ”ștafeta” și a agravat serios lucrurile.
”Efectul „mainstreaming” al discursului de extremă dreaptă, în special al partidelor de centru dreapta „mainstream”, în privința unor probleme-cheie, cum ar fi imigrația, are implicații importante pentru viitorul democrației liberale în politica globală” avertiza în toamnă, într-un studiu, grupul media openDemocracy.
”În politica europeană, studii ample au relevat că alegătorii bărbați din clasa muncitoare au acum o tendință mult mai puternică de a vota partidele politice de extremă dreapta(…) Este, de asemenea, important să reținem că extrema dreaptă contemporană din Europa (în special dreapta radicală populistă) a încercat să devină mult mai diversificată întru atragerea unor segmente mai largi de alegători și să se concentreze mai bine asupra unor chestiuni problematice” mai puncta openDemocracy.
După succesul AUR din România, neașteptat de mult comentat peste hotare, mai ales în Germania, după focul de avertisment de la prezidențialele din Portugalia și după nenumăratele studii de piață care relevă creșterea extremismului peste tot, la vreme de pandemie, s-ar putea ca în marile cancelarii să se decidă curînd răul cel mai mic. Iar răul mai mic ar fi slăbirea lațului măsurilor anti-pandemie din jurul gîtului cetățeanului, pentru a nu îl împinge să se ”răcorească” în curînd la cîteva rînduri de alegeri importante, cel puțin la nivel european.
Iar semne în acest sens, zicem noi, încep să apară, ușor-ușor, dintre vest, mai ales pe fondul eșecului previzibil al marii campanii de vaccinare.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: corectnews.com
Adauga comentariu