În politică e ca în sport. Cînd două tabere se luptă, nu contează cît de bun ești, dacă arbitrul ține cu ceilalți. Din 2004 încoace, asta se vede în România aproape în fiecare zi. Cine controlează justiția controlează arbitrul și regulile jocului și cîștigă întotdeauna.
2004, Năstase a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a ținut cu ei. 2009. Gioană a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a pus în sac cît trebuia. 2012. Băsescu a fost demis la referendum de către milioane de români. N-a contat. Noaptea, ca hoții, arbitrii au dat erată.
Mereu și mereu și mereu. Videanu fură? Nu contează. Nu e arestat. Blaga e prins cu sute de mii de euro în portbagaj? Nu contează. E bun, e de partea cui trebuie. Nu pățește nimic. Băsescu e dovedit că a încălcat legea privind poliția politică și a fost Petrov de cînd lumea și pămîntul? Nu contează. Președintele să trăiască.
Modelul dictatorial nu este o invenție nouă, românească. Naziștii l-au folosit. Sovieticii l-au folosit. Americanii l-au folosit.
Toți hegemonii știu un lucru foarte simplu. Cine controlează justiția controlează arbitrii. Controlează regulile jocului.
Își poate aresta adversarii politici cu legea în mînă. Își poate demoniza adversarii politici, acuzîndu-i de corupție, ca mai apoi justiția să-i “dovedească” imediat, întocmai și la timp, confirmînd propaganda.
E simplu. E dumnezeiesc de simplu. O rețetă aplicată în toată America de Sud. În Italia. În Grecia. În Turcia. O rețetă infailibilă.
Problema este că adevărata corupție este atunci cînd pervertești judecătorii și procurorii și întreg actul de justiție și construiești un stat dictatorial. Atunci cînd încalci Constituția și alterezi procesul democratic, pișîndu-te pe el de rezultat al votului și scoțînd din urnă ce trebuie.
Problema este că adevărata trădare de țară este cînd dărîmi guverne legitime, rezultate prin vot, singurul lucru care contează într-o democrație, și pe bază de operațiuni speciale specifice aduci la conducere pe unii pe care nu i-a votat lumea. Colectiv 2014. Comisarul european 2019.
Problema este că adevărata trădare de țară este atunci cînd dărîmi guvernul propriei tale țări pentru interese străine. Atunci cînd ții mai mult cu Merkel și cu interesele germane decît cu țara. Atunci cînd capitala ta este la Berlin, nu la București. Atunci cînd fidelitatea ta este către străini, nu către români.
Și mai și te bucuri și te lauzi în cadru oficial cum ți-ai vîndut țara nemților. Și mai și ai tupeul să-i acuzi pe ceilalți că sînt cu rușii, cînd tu de fapt pui țara pe tavă străinilor!
Problema este că nu se va întîmpla nimic. Justiția nu va acționa, pentru că este de partea lor. E cumpărată, e pervertită, e la ordin. Arestează doar pe cine trebuie.
Problema este că instituțiile de forță fac parte din această problemă. Armata. Serviciile. Justiția. Toți o miliție care controlează un teritoriu și un popor în interesul străinilor.
Problema este că au transformat țara într-o colonie, în care doar străinii au voie să decidă ce se întîmplă în această gubernie mediocră.
Problema este că românilor nu le pasă de asta. Avem așa un suflet de slugă în noi, încît nu ne pasă. Ținem mai mult cu străinii decît cu românii.
Îi considerăm superiori, semizei, ubermenschi, care au tot dreptul să ni se pișe în cap și să ne dikteze cum să ne trăim viața.
Cum să ne guvernăm țara. Cui să dăm peșcheșul de plus valoare și să ne și bucurăm că nu-i zice peșcheș, îi zice productivitate și globalizare și insulele Seychelles.
Problema este că va trebui să treacă o generație pentru a ne da seama cît de slugi sîntem.
Ca evreii în pustie, cînd au hălăduit 40 de ani pentru a pieri cei care se născuseră sclavi. Moise a fost un mare înțelept.
Ca turcii care au trebuit să aștepte 40 de ani, fix o generație, pentru a-și recupera țara.
Ca grecii care și ei au avut nevoie de o generație pentru a încerca să se lepede de hegemonie.
Problema este că trăim într-o țară care nu e nici liberă, nici democrație. Și populată de un popor cu suflet de slugă. O întreagă generație cu suflet de slugă. Care, evident, are mereu dreptate.
Pentru că, nu-i așa, poporul are mereu dreptate. Chiar și cînd e în minoritate, nu-i o problemă. Rezolvă băieții situația. Transformă din butoane minoritatea în majoritate.
Și ne place. Să vedeți voi mîine ce ne place…
Autor: Mirel Palada
Sursa: Mirel Palada Facebook
Adauga comentariu