O antantă anti-romanească. Kovesi: instrument și pretext!

Rareori în lumea modernă, cu mijloacele ei de informare și comunicare fără precedent de performante, o mistificare atât de evidentă precum cea despre corectitudinea lui Kovesi și performanțele DNA  se încearcă a fi prezentată cu atâta înverșunare drept un adevăr indiscutabil.



Cine face asta, în ciuda puzderiei de dovezi de o claritate ce ar rușina până și pe cel mai nesimțit falsificator, își asumă o pierdere de credibilitate uriașă. Pentru că oamenilor normali măcar atât le-a mai rămas: încrederea în propriile simțuri. Când vezi ceva cu ochii tăi, când auzi ceva cu urechile tale, când persoane de încredere, experți, martori, conștiințe fără cusur, vin să confirme că tu nu halucinezi ci, pur și simplu, ești în fața unor evidențe de necontestat, ajungi fără ocol la singura concluzie de bun simț: aceia care neagă aceste evidențe sunt niște mincinoși ordinari, care vor să te prostească în față.

Eu unul, și ca mine milioane de români care încă mai cred în preceptele biblice și în simțurile proprii, nu mai avem nicio îndoială în momentul acesta că înregistrarea în care Kovesi vorbeste de decapare până la primul ministru, de modul în care a intervenit, abuziv, în dosarul Ordonanței 13 și de multe alte grozăvii, este cât se poate de autentică. Autentică în sensul că a fost făcută într-o ședință reală, în care cuvintele care se aud chiar au fost reale, rostite de persoane reale ale căror voci, reale, au fost produse de coarde vocale reale și nu de sintetizatoare cu softuri de creat realități paralele. A, că s-au mai tăiat din toată înregistrarea fragmente ce au fost considerate nerelevante și s-au păstrat doar cele ce ne-au fost oferite, da, este posibil. Orice film, orice reportaj, orice înregistrare pregătită pentru a fi difuzată pe un post media este înainte montată. Dar asta nu înseamnă ca nu este utentică, ca informație și conținut.

Dar poate zecile de înregistrări cu procurorul Negulescu or fi fake-uri? Poate au fost încropite la calculator, cu programe de firmă despre care ne vorbea doamna Kovesi atât de ritos?! Hai să râdem cu stropi de această puerilă bazaconie. Nu o crede, sunt sigur, nici retardatul cu box care bate bătrânii pe stradă și nici caricatura de ziarist, cu nume predestinat, de rât.

Aș mai putea adăuga aici multe alte exemple de ilegalități și abuzuri indubitabile la care doamna Kovesi a fost protagonistă. Nu are rost însă să insist cu un astfel de inventar pentru că sunt pline presa și Internetul de diverse forme ale lui.

Cea mai bună sinteză a acestor abateri de care se face vinovată Laura Kovesi este raportul ministrului Toader. Orice om de bună credință a înțeles deja că acest raport exprimă adevăruri demonstrate și incontestabile logic. Cei care îl neagă fac pure exerciții de obediență. Știu prea bine că n-au dreptate și, de aceea, nici nu merită osteneala de a fi combătuți.

Ei bine, în tot acest context de ilegalitate și anticonstituționalitate, de minciună și negare groasă a evidențelor, asumate de doamna Kovesi, în toată această certitudine infractională pe care orice tribunal normal ar condamna-o la limita maximă de pedeapsă, s-au trezit unii, și nu oricine, să facă scut în jurul șefei DNA, ca niște sperjuri dezlănțuiți.

Un adevărat comando de negatori gigantici de evidențe a fost mobilizat, ca pentru o cauză vitală, ca pentru un pariu al diavolului pe triumful minciunii. Președintele Iohannis, Comisia Europeană prin Timmermans, SUA prin ambasadorul Klemm, Franța prin Radio France International au reacționat ca la un ordin, întru spălarea și parfumarea doamnei Kovesi și a DNA.

Niciunul dintre aceștia nu vede vreo greșeală în ceea ce doamna Kovesi a făcut, toți sunt foarte mulțumiți de ea, o susțin cu înfocare, RFI o declară chiar personalitatea săptămânii.

M-am tot întrebat care o fi miza reală a tuturor acestor indecenți mistificatori.

Să fie vorba despre ce declară ei în cor, ca motiv oficial, și anume chiar despre lupta împotriva corupției?  Nici vorbă! Cum să susții real o astfel de luptă folosind arme interzise precum poliția politică, abuzul, minciuna, mușamalizarea propriilor infracțiuni? Și apoi, dacă ăsta ar fi fost motivul real, atunci de ce să te cramponezi de un om compromis și în care poporul nu mai crede, când l-ai putea înlocui tot cu unul de-al tău, dar mai curat, dar mai acceptat de societate?

Să fie vorba, cum susțin unii comentatori de pe la noi mai în glumă mai în serios, despre „singurul experiment de succes” al americanilor în materie de control politic prin justiție, pe care aceștia vor cu tot dinadinsul să îl exporte și in alte tări pentru a înlocui alegerile democratice cu opțiunile lor globalizante? Trebuie să recunoaștem că sintagma „experiment de succes” conține o mare doză de ironie în raport cu realitățile de azi din teren. Atât de succes s-a dovedit a fi experimentul DNA în România încât și cei care, la un moment dat, păreau a se apropia de el (Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova) îl resping vehement în prezent, căutând soluții mai conforme cu drepturile omului și cu invățămintele trecutului comunist.

Să fie vorba despre pregătirea unei noi ordini geostrategice? În care România să trebuiască a intra fără a mai fi dominată politic de un partid de stânga, cu predilecții socialiste? Cu alte cuvinte să se încerce pe orice cale  reducerea PSD-ului la o dimensiune electorală nesemnificativă?  „Orice cale” însemnând, în condițiile date, decimarea leadershipului  acestui partid prin intermediul DNA?

Ce miză să fie atât de mare pentru Washington și Bruxelles, la un loc, încât cele mai puternice cancelarii să-și dea mâna (deși cunoaștem foarte bine existența unor disensiuni între ele) și să accepte a închide ochii la toate mizeriile pe care DNA, condusă de Laura Kovesi, le face în România? Și ce fel de miză să fie aceasta încât ea să depindă, esențial, de o unică și intangibilă persoană?

Este clar și de nimeni contestat: România se află într-o antantă cu marile puteri menționate mai sus. Cu SUA și cu țările care dețin hegemonia europeană (Germania și Franța).

DEX explică așa: ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state.

Până aici e clar! Dar știți ce scrie mai departe tot în DEX și tot înt-o definiție a antantei? Iată:

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Nume dat unui șir de alianțe militare încheiate de unele state imperialiste în scopuri anexioniste sau în vederea menținerii pozițiilor politico-economice ale claselor dominante din țările respective împotriva altor state sau împotriva propriului lor popor muncitor.

Nu vi se pare că antanta noastră, în care atât ne-am zbătut să intrăm, funcționează mai ales în baza celei de-a doua diefiniții? Nu vi se pare că marile puteri au negociat cu clasa noastră dominantă mai degrabă să ne anexeze și să-i mențină, în schimb, acestei clase, unele privilegii decât să ne trateze cu respectul cuvenit unei țări suverane?

Aici se ascunde miza susținerii cu orice preț la putere a unei persoane pe care poporul ei nu o mai dorește: în scopurile anexioniste ale antantei. Laura Kovesi nu este nicidecum o persoană de neînlocuit. Ea doar este prezentată astfel, pentru a putea fi valorificată mai bine ca instrument și pretext. Instrument de epurare politică și pretext de dezbinare națională. Strategie care, până în prezent, a funcționat.

Prima fază a procesului anexionist a fost slăbirea țării prin dezbinare și deznaționalizare. Apoi a urmat distrugerea mediului de afaceri autohton.

În prezent ne aflăm în faza de trasfer total al controlului politico – economic asupra țării în mâinile de încredere ale „aliaților” de antantă. Aici s-ar putea, însă, să se încurce puțin ițele complotului, căci deși SUA e mai puternică decât Germania, Germania e mai aproape de România și îl are pe Klaus Iohannis la butonieră, plămădit din sângele ei arian.

Da, suntem parte a unei antante. Dar o antantă anti – românească. De-asta este nevoie, la nivel de lideri ai antantei, de un control permanent și nemilos asupra voinței populare și a elanurilor plebei majoritare, inacceptabile pentru ei, de independență națională și suveranitate.

De-asta este nevoie de Laura Kovesi!

Sursa: Contele de Saint Germain