O alegătoare din străinătate: am votat să nu se mai tot vândă ţara!

Alegerile din 11 decembrie au marcat câteva recorduri pe care este bine să le enumerăm. Este cel mai bun rezultat obținut de PSD, din 20 mai 1990. Și, de fapt, recordul lui Liviu Dragnea este de remarcat, pentru că el nu a avut nici pe departe puterea pe care o deținea Ion Iliescu imediat după lovitura din 1989.



UDMR a reușit să-și revină la procentajul avut înainte de 2012, an în care era cât pe-aci să nu intre în Parlament.

Nu poate fi trecut cu vederea recordul de superficialitate al românilor care au trecut pragul un partid, respectiv USR, care nu are nicio orientare politică și niciun program.

Diaspora i-a dat cu flit lui Iohannis, așa cum i-a dat și el diasporei după alegerea sa ca președinte (au votat mult mai puțini decât în turul doi la prezidențiale). Asta se datorează slabei prestații a unui consilier prezidențial, Sandra Pralong, paralelă atât cu realitatea, cât și cu solicitările concrete ale diasporei. Se adaugă lipsa de preocupare pe temă a MAE și SIE.

60% din alegători nu au votat. Un nou record de tăcere. Absurd, aberant. Dar perfect explicabil.

Nicușor Dan a canibalizat voturile PNL. El nu a reușit să atragă noi alegători dintre cei nehotărâți sau scârbiți de clasa politică. Până la urmă, toate partidele s-au bătut fix pe procentajul de votanți siguri. Niciunul nu a reușit să atragă noi alegători și să înnoiască, astfel, bazinul electoral. Un lucru este însă cert: atunci când majoritatea aceasta de 60%, uriaș de tăcută, își va găsi un lider și un partid, va spulbera actuala clasă politică, cu Nicușor Dan cu tot.

Pentru prima dată, corporațiile multinaționale au un partid parlamentar al lor: USR. În timp ce naționaliștii nu. Multinaționalele își vor putea face lobby legal.

Facebook nu mai câștigă alegeri. Un „like“ nu este egal cu un vot. Viaţa reală a bătut viaţa virtuală! Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este ceva.

Nu mai merge nici cu campaniile de tipul „Jos cu penalii“ sau „PSD = comuniști“. Pesediștii au știut bine cum să valorifice postura de victimă.

Campania pentru unire aduce voturi atât din România, cât și din Basarabia. Ca să evite dezastrul PMP, care risca să nu depășească pragul de 5%, Băsescu s-a orientat rapid către Republica Moldova. L-a ajutat și Maia Sandu, convingându-i să voteze un personaj care a lăsat impresia că ar ţine cu ei.

Partidele naționalist-extremiste nu i-au păcălit pe români. De fapt, nu-i mai păcălesc de ceva vreme. Românii nu sunt extremiști, aşa cum încearcă să ne convingă unii, însă occidentalii dau tot mai multe semne de extremism.

Lipsa de lideri, de viziune politică, fripturismul cât cuprinde, plus greșeala fantastică a PNL de a se agăţa de imaginea celui mai slab premier postrevoluționar al României sunt motivele pentru care PNL a pierdut cu un scor rușinos pentru cele două formațiuni din care este alcătuit.

Să revenim un pic la PSD, ca să înțelegem mai bine ascensiunea acestui partid. În primul rând, electoratul său a apreciat decizia de a nu mai introduce pe voturile social-democraților partide-balama în Parlament (de genul PUR-PC, UNPR etc.).

Campania PSD a fost calmă, pragmatică, s-a adresat întregului electorat. Campania tuturor adversarilor s-a bazat pe atacuri și ură, deci unui electorat dur, radicalizat, dar și foarte restrâns.

Liviu Dragnea se află în cea mai ingrată situație din viaţa lui. A obținut cel mai bun rezultat din istoria recentă a partidului, dar nu poate profita de el, deoarece, conform legii din 2001, nu poate fi numit premier pentru că are o condamnare penală. Iar dacă numește pe altcineva premier, aproape sigur își va pierde funcția de președinte al PSD în favoarea acestuia.

O alegătoare din străinătate spunea că a votat să nu se mai tot vândă ţara. Probabil că era plecată de mult, ţara s-a cam vândut, puține au mai rămas. Întrebarea este: ce mai poate PSD recupera, chiar și cu o majoritate confortabilă? O să vedem în curând.

Autor: Simona Popescu

Sursa: Cotidianul