Uneori pare că putem cădea toți sub vraja comunicării cețos-eficiente. Și, vrăjiți fiind, luăm de bune toate informațiile care ne sunt servite fix propagandistic. De fapt, nu pare. Așa se și întâmplă.
Din Wikileaks am învățat că la Ambasada SUA s-a desfășurat, ani întregi, un pelerinaj continuu de cetățeni români cu potențial de a influența opinia publică. Politicieni, ziariști, judecători, șefi de ONG-uri. Investiție minimă (câteva mese, niște cafele, ceva covrigi, niște clanțe), fenomenal profit. În timp, a început să reiasă că SUA sunt principalii noștri parteneri economici.
De fiecare dată când vreun guvern al României vrea să impună niște măsuri economice, când, de exemplu, se discută despre majorarea salariului minim pe economie, printre primii care sar să conteste asta sunt membrii AmCham (American Chamber of Commerce in Romania). Culmea este că, din când în când, unele guverne chiar folosesc acest argument pentru a crește nivelul de trai al românilor: „Vedeți, și partenerii noștri americani, cei mai mari investitori, spun că nu este bine!”.
Dar, ce să vezi, partenerii noștri americani, frații noștri de peste Atlantic, sânge din sângele nostru, cum ar veni, sunt departe rău de tot de ar avea vreun cuvânt real de spus în economia României. În clasamentul investițiilor directe în economia României, SUA sunt pe un merituos loc 15, cu puțin peste un miliard de euro în 30 de ani.
Desigur, acest lucru se datorează doar faptului că multe dintre investițiile străine în România se fac pe căi ocolite, prin firme offshore. De aia, în acest prim clasament, Cipru apare în fața SUA, de exemplu.
Dar, conform BNR, nici dacă mergi până la investitorii finali, SUA nu stau mult mai bine. Dintr-un total de 90,773 de miliarde de euro, SUA nu au participat cu investiții în România nici măcar cu 7%, contribuția în toți acești ani fiind de doar 6,16 miliarde de euro, ceea ce plasează „marele nostru partener” abia pe locul 5.
Pe primele 4 locuri sunt Germania, Austria, Franța și Italia. Și totuși, americanii sunt cei mai vocali atunci când vine vorba despre apărarea intereselor „investitorilor”. Ambasadorii SUA sunt primii care ne indică în ce mod trebuie să ne organizăm taxele și impozitele, în ce direcție să ne îndreptăm anchetele anticorupție. Să nu cumva să rămânem cu impresia că „microsoft”, numele câtorva dintre cele mai răsunătoare dosare de corupție, ar avea vreo legătură cu Microsoft, celebra companie din SUA.
Dar nu-i nimic. Nu contează că SUA nu sunt un atât de mare investitor în economia noastră. SUA ne oferă sfaturi și protecție pentru că noi suntem investitori foarte importanți în economia lor.
Dincolo de schimburile comerciale uzuale, unde noi, neexportând mai nimic, importăm din SUA mărfuri în valoare de miliarde, anual, din 2017 încoace am devenit contribuitori importanți la PIB-ul Statelor Unite.
Dacă SUA au investit în economia noastră 6 miliarde de euro în 32 de ani, noi am investit în economia SUA aproape 20 de miliarde de euro în doar 5 ani. Căci toate achizițiile de armament pe care le-a făcut România în ultimii 5 ani au un singur furnizor: SUA.
Acolo am plătit sistemele Patriot, acolo am plătit echiparea avioanelor F 16, acolo am plătit alte sisteme de rachete, acolo am plătit transportoarele blindate și sistemele de comunicații. O singură achiziție nu se face din SUA: cele 4 corvete. Dar să nu ne grăbim nici aici. Contractul cu francezii nu a fost semnat, deși licitația s-a desfășurat în 2019. Și poate că de aia e singura achiziție incertă și pe care nu o facem de la americani: s-a făcut licitație.
Achizițiile de armament din SUA s-au făcut fără licitație, de-aia a fost totul mult mai simplu. De-aia am plătit deja banii, deși am primit foarte puțin din marfa plătită. De-aia România nu este un simplu cumpărător, ci un investitor net. A disponibilizat sume enorme de bani fără să aibă pretenția ridicolă de a și primi marfa. Ea va veni, cândva, cum și autostrada Bechtel va fi gata cândva, chiar dacă o vor termina alții decât cei care au fost plătiți să o facă.
Și nu ne oprim. Deloc.
Președintele nostru tocmai a anunțat că, într-un viitor nu prea îndepărtat, vom cumpăra avioane americane F 35. Nu costă decât undeva între 75 și 100 de milioane de dolari bucata, iar pe astea nu le poți cumpăra second-hand.
Pare că ne-am găsit proiectul de țară: să sprijinim financiar economia SUA, ca nu cumva să se prăbușească, dracului.
Și, totuși, închipuiți-vă cum ar putea arăta România dacă în ultimii 5 ani am fi investit 20 de miliarde de euro în educație, nu în armament. Doar închipuiți-vă asta.
Sursa: libertatea.ro
Autor: Patrick Andre de Hillerin
Adauga comentariu