In naivitatea mea – reprobabila la varsta mea si la multele vazute in viata -, credeam ca atunci cand statul roman a fost pus sa plateasca devalizarea de catre niste banditi cu gulere albe nu numai a unor banci de stat, dar chiar si a unor banci private sau cand tot statul a ajuns pana la urma sa despagubeasca asa-zisii “investitori” la FNI, pacaliti nu doar de niste jefuitori calificati, dar si de propria prostie, ba, mai general, cand mai toate profiturile au fost “privatizate”, in timp ce toate pierderile au fost “etatizate”, adica suportate nu de catre cei vinovati de ele, ci de catre stat, care inseamna de fapt contribuabili, salariati, pensionari, asistam – ei bine, asa credeam! – la grave abateri de la regulile capitalismului, potrivit carora, in virtutea principiilor sfinte ale proprietatii, cei ce isi insusesc profiturile preiau si responsabilitatea pierderilor.
Credeam ca toate acestea erau expresiile aberante ale capitalismului clientelar sau de cumetrie, care se “edifica” prin Romania.
Am constatat insa ca toate cele semnalate erau bine mersi din recuzita capitalismului financiar international actual, banditii cu gulere albe romani neavand nici macar meritul unei contributii proprii.
Ultimele doua decenii indeosebi au dat mereu mai multe semne ca nu prea exista deosebiri de esenta intre capitalismul financiar international si capitalismul clientelar din Romania.
A venit criza si a dat jos intregul val: capitalul financiar international actual este chiar organizat pe principiul “unii doar cu castigurile, (toti) ceilalti cu pierderile, unii sparg oalele, ceilalti le platesc!”.
Un caz specific capitalului financiar international este cel in care capitalurile private fac ravagiile, iar statele spala grajdurile!
Iata cum sta de fapt treaba. O hoarda de “baieti destepti”, numiti “investitori” – detinatori a mii de miliarde dolari (euro), reprezentand excedentul de capital din tarile dezvoltate, unde din cauza nivelului inalt de viata economisirea depaseste investitiile -, au ales cea mai simpla modalitate de a face profit.
Direct din speculatii (pe curs, pe dobanzi), si nu indirect din afaceri!
Aceste mii de miliarde se plimba pe toate pietele, exploatand nu numai diferentele de curs si de dobanzi, dar si anticipatiile diferentiate in operatiuni la termen.
Pentru aceste capitaluri s-a creat un cadru de miscare ideal: tarile nu sunt admise in circuitul global daca nu liberalizeaza complet miscarile capitalurilor respective. Intreaga lume este astfel subordonata lor! Sunt icoana acestei lumi, dar si potentialul distrugator al acesteia!
Speculand si iar speculand, au bagat-o in criza! O parte imensa din produsele financiare pe care le vehiculeaza este toxina pura. Tarile dezvoltate rezista pentru ca pietele lor financiare sunt consistente si extinse, fiind mai greu de pus la pamant.
Tarile mai slabe sau mai putin dezvoltate, cu piete financiare subtiri, sunt pur si simplu spulberate.
Toate falimentele din randurile acestora au fost generate de miscarile capitalurilor speculative. In parte, plasamentele capitalurilor speculative sunt in titluri guvernamentale, astfel conditionand direct existenta statelor ca atare.
La aceste plasamente, capitalurile speculative nu admit pierderi, desi implicarea este intr-un plasament investitional care, in firea lucrurilor, se face pe riscul investitorului.
Statele trebuie sa stranga cureaua spre a-i plati in conditiile stabilite pe “investitori”. Pana aici, totul apare in regula capitalista a jocului!
Dar nu este vorba doar de atat! De aici incolo incepe nefirescul! Nefirescul capitalist! Aceste capitaluri – care nu trimit nici oameni pe luna, nici nu inventeaza vreun produs, nici macar nu ara vreun hectar – nu vor sa piarda niciodata si nimic in general!
La orice semnal de dificultate – indiferent daca pentru stat sau pentru capitalul privat autohton ori strain dintr-o tara -, capitalul international speculativ paraseste tara respectiva, accentuand dificultatile.
Ce nu pot face aceste capitaluri fac agentiile de rating, degradand cotarea tarilor cu pricina! Si cutuma internationala este ca statele sa intervina spre a opri cercul vicios. Pe seama cui?
Pe seama propriilor contribuabili, salariati si pensionari! Pana unde?
Pana cand capitalurile speculative sunt indestulate, adica pana in punctul in care isi realizeaza profitul scontat! Totul este construit ca partea cea mai invaziva, nociva si fara de merit a capitalului financiar sa nu inregistreze decat profituri si niciodata pierderi!
Profiturile capitalurilor speculative au ajuns barometru al sanatatii economiei! Aceasta este sanatate?! Si asta e capitalism?!
Analiza de Ilie Serbanescu
Sursa: Bloombiz
Adauga comentariu