Unde se afla si spre ce model de putere si economic evolueaza societatea romanesca privite prin prisma modelelor discutate?
De la primul subiect, “De la dictatura la oligarhie”, am aratat ca Romania se indreapta spre o societate de tip lationo-american. A fost mentinuta puterea centralizata si privatizarea se face spre oamenii puterii, ceea ce are ca efect creearea unei societati polarizate si a unei paturi de profitori fara scrupule.
Puterea si economia sunt puternic centralizate.
– Fiscalitatea colecteaza veniturile la bugetele centrale si redistribuie fondurile spre bugetele locale, discretionar, ceea ce face ca autoritatile locale sa depinda de bunavointa puterii centrale.
– Administratia locala este total dependenta de guvern. Schema de personal si salarile de la primarii, politie, sanatate, invatamant, si politie sunt stabilite de ministere.
– Initiativa locala are sanse minime de afirmare in lipsa unor surse de finantare certe si stabile.
– Pe plan local cetenii sunt ignorati total de autoritati, complet neinformati si niciodata consultati in ce priveste alocarea resurselor.
Societatea este atomizata si apatica, iar autoritatile locale au putine initiative.
Economia romaneasca sufera din cauza conditilor endogene, nu din cauza crizei mondiale cum fals se afirma in media. Criza mondiala are un efect, dar efectul devastator este cel al guvernarilor anterioare. Pierderea locurilor de munca si exodul populatiei spre occident, au inceput cu mult inainte de criza de la finele lui 2008. In 2009 s-a contractat PIB-ul, dar asta dupa o “bula” a creditelor de consum si imobiliare din anii 2006-2008.
In societatea romanesca se manifesta doua tendinte, ambele periculoase: concentrarea proprietatii, si intarirea puterii pentru a face fata tensiunii in crestere a societatii. Sistemul romanesc actual se indreapta spre inchidere, spre autoritarism si spre centralism.
Puterea si economia sunt concentrate pentru ca asa au fost mostenita de la defunctul regim. Judetele si comunele nu au primit niciodata atributii extinse si dreptul de a avea venituri proprii peste minimul necesar ssi sigureupravietuirii. Societatile comerciale mari au fost subordonate ministerelor din capitala si modul cum s-a facut privatizare a blocat intitativa privata. SIF-urile sunt colosi economici care nu vor fi niciodata capabili sa adminstreze firmele componente in mod performant. Padurile s-au taiat si terenurile s-au vandut de autoritatile locale prin firme centrale cu relatii in ministere. Aprobarile de licenta de exploatare au venit de la Bucuresti. Soselele se adminstreaza de CNADNR, foarte puntine sosele secundare sunt administrate de judete, si se adminstreaza de comune doar sosele din comunele pe unde nu traverseaza sosele nationale si europene. Resursele se vand de la Bucuresti fara consultarea cetatenilor in dispretul acestora.
Intarirea puterii este un fenomen care se poate observa prin preluarea guvernarii la presedentie. De la o societate semi-prezidentiala cu trasaturi preponderent parlamentare, s-a trecut in ultimii doi ani la o functionare pe principii prezidentiale, prin cedarea atributilor premierului catre presedinte. Aceasta a fost posibil pentru ca Parlamentul a acceptat tacit, prin faptul ca nu si-a aparat dreptul de a stabili premierul, trasformand puterea intr-o republica “bananiera”.
Intarirea puterii centrale se observa si in modul in care NU functioneaza democratia in partidele politice.
Democratia interna de partid a fost suprimata, activitatea membrilor redusa la lipirea de afise si mitinguri electorale. In partide nu exista dezbateri privind politicile partidelor, partidele nu au programe si nu au dialog cu cetatenii. Partidele politice romanesti functioneaza ca SRL-uri cu sediul in capiatala.
Reforma statului in viziunea presedintelui si a clasei politice in general este de tip cetralizat, cu desfintarea judetelor sau chiar daca se mentin, “deposedarea” lor de atributii. Se transfera pe plan local responsabilitati, fara a transfera surse de finantare.
Ce urmaresc polticienii si cum vor sa-si atinga obiectivul a exprimat destul de bine A Mungiu-Pippidi in articolul“Puterea prezidentiala si probeleme lui”
Asa ca, lasand deoparte armata de propagandisti voiculescieni, nimeni nu are de ce sa se streseze de aparitia unui partid prezidential. Presedintele are nevoie de o majoritate in Parlament si de un prim-ministru cum are Sarkozy, cu care sa poate lucra.
..
35% reunit al partidului prezidential nu va deveni usor 50% si in nici un caz acest lucru nu se va intampla automat, doar prin sustinerea presedintelui. In sisteme proportionale de vot nu intalnim asemenea majoritati – acest argument din politica comparata spune totul. Fara un sistem uninominal pur, care sa manufacturizeze o majoritate mai mare a primului partid, 35% nu e suficient, mai ales ca relatia cu UDMR nu e buna si UDMR continua sa fie condus de aripa cu probleme, nu de Peter Eckstein Kovacs. Nici 40% nu e grozav, dar, in sfarsit, un 42-45% ar fi suficient.
..
A doua mare problema va fi disciplina. Diversi comentatori incearca sa acrediteze ideea la noi ca un partid trebuie sa fie democratic. Asta e pur si simplu o prostie care le arata ignoranta. In democratii vechi precum Anglia statutele partidelor nu sunt democratice. Un partid eficient este ierarhic si disciplinat, nu ca PNL, unde Orban si ceata lui fac ce vor ei, nu ce vrea Tariceanu. Democratia functioneaza doar ca si control pe verticala, la alegeri o data la cativa ani. In rest, mesaj unitar, iar partidul hotaraste cine iese in public cu el: asta e reteta succesului.
Deci va dati seama de ce Basescu si Ponta vizeaza sistemul uninominal majoritar?
Nu-l sustin pentru ca ar fi mai democratic sau mai reprezentativ, il sustin pentru ca asigura permanentizarea/cronicizarea actualei clase politice la putere. Prin acest sistem vor sa se asigure ca partidele mici nu vor avea nici o sansa si partidul de pe primul loc va avea majoritate absoluta. Atunci sa vezi abuzuri de putere, si expresii de genul “ciocul mic”. Fiecare partid FSN-ist a sustinut sistemul uninominal majoritar, in momentele cand “a fost pe val”.
Politicienii au ca prioritate salvarea averilor dobandite ilegal sau la limita legalitatii si singura solutie pe care o vad ei este “strangerea surubului”. In consecinta investesc in dezvoltarea aparatului de represiune, in echipament pentru fortele de ordine, in dotarea servicilor secrete, in camere de supraveghere.
Modelul actual de putere si de guvernare nu ofera nici o speranta, pentru ca actuala clasa politica responsabila de diretia in care merge economia nu are nici o solutie democratica.
Politicienii au mentalitate de militari, modelul lor de adminstrare este tipic acestei mentalitati, si au interese opuse unei societati echilibrate si etice.
O schimbare de directie a evolutiei Romaniei se va produce cand societatea civila va constientiza ca “asa nu se mai poate”, si va decide sa se organizeze si sa actioneze pentru a schimba functionalitatea.
sursa: decantare.wordpress.com
He, heeee…dragii moşului! Că ne îndreptăm către o societate de tip latino-american, era evident de când toate cele sunt conduse cu aprobare de la Înalta Poartă de la Washington… sau, mai bine, Langley!
Explozia de acum un deceniu din Argentina şi prezenţa lui pantof-găurit Jeffrey Franks trebuia să ne pună în gardă. Cel puţin pe ăstia de avem cel puţin o pereche de neuroni.
Cât despre politica democratică…ce să inţelegem, ca democraţia nu este decât o dictatură machiată? Păi, atunci, de ce mai ne trebuie farduri? Căci, dacă e să ne luăm după patrimoniul rămas in urmă, dictatura este net superioară. Se chinuie ăştia de 22 de ani să vânda tot ce a mai rămas, şi incă nu au reuşit!